Contracte de muncă speciale încheiate în formă scrisă
| Comentarii |
|
contracte de muncă speciale încheiate în formă scrisă, obligaţia formei scrise ad validitatem a contractului individual de muncă a fost introdusă în Codul muncii prin Legea nr. 40/2011, însă anterior acestei reglementări, au existat o serie de contracte individuale de muncă speciale, ce impuneau în mod obligatoriu forma scrisă.
Contractul individual de muncă încheiat între societatea cu răspundere limitată şi asociatul unic al acesteia: Acest contract trebuie încheiat obligatoriu în formă scrisă, sub sancţiunea expresă a nulităţii absolute, în condiţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Codului muncii, asociatul unic din cadrul societăţii cu răspundere limitată nu se putea prevala de prevederea art. 16 alin. (2) C. muncii în vederea salvgardării raportului său de muncă, întrucât nulitatea absolută a contractului individual de muncă intervenea în temeiul unei legi speciale.
Contractul de ucenicie la locul de muncă:
Acest contract se încheie obligatoriu în formă scrisă, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, în lipsa formei scrise, contractul de ucenicie era lovit de nulitate, însă putea fi recunoscut drept contract individual de muncă în condiţiile art. 16 alin. (2) C. muncii.
Contractul individual de muncă pe durată determinată:
Acest contract poate fi încheiat numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, în lipsa formei scrise, contractul putea fi recunoscut drept contract individual de muncă pe durată nedeterminată în condiţiile art. 16 alin. (2) şi art. 84 alin. (1) C. muncii.
Contractul de muncă temporară:
Este o specie a contractului individual de muncă, care se încheie în formă scrisă, pe durata unei misiuni, între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar .
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, Codul muncii instituia, în cadrul art. 98 alin. (3), o prezumţie relativă de încheiere a unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată între salariatul temporar şi utilizatorul ce continuase să beneficieze de munca acestuia, fără încheierea unui contract individual de muncă.
Contractul individual de muncă cu timp parţial:
Acest contract se încheie numai în formă scrisă.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, în lipsa formei scrise, contractul putea fi recunoscut drept contract individual de muncă pe durată nedeterminată, cu normă întreagă, în condiţiile art. 16 alin. (2) şi art. 102 C. muncii.
