Răspunderea penală pentru munca fără forme legale "la negru"
| Comentarii |
|
răspunderea penală pentru munca fără forme legale "la negru", [art. 264 alin. (3); art. 265 alin. (2)-(6) C. muncii, republicat]
Legea nr. 40/2011 incriminează primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unor contracte individuale de muncă. Totodată, este incriminată primirea la muncă a unei persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, deşi angajatorul cunoaşte faptul că aceasta este victimă a traficului de persoane.
Sancţionarea penală a muncii fără forme legale nu este o premieră în legislaţia muncii din România. Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă incrimina utilizarea repetată a muncii fără forme legale. Acest act normativ a fost însă abrogat cu puţin timp înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 40/2011.
Sesizarea organului de cercetare penală:
În cadrul îndeplinirii atribuţiilor stabilite prin Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, inspectorii de muncă controlează' toate aspectele care ţin de încadrarea în muncă şi încetarea activităţii persoanelor care desfăşoară orice activitate în temeiul unui contract individual de muncă.
În cazul unităţilor de mari dimensiuni, cu potenţial ridicat de utilizare a muncii fără forme legale, Inspecţia Muncii organizează controale de fond, ce includ, de regulă, toate subunităţile angajatorului şi vizează întreg spectrul relaţiilor de muncă. Controlul tematic, efectuat de Inspecţia Muncii, vizează câteva domenii limitate de interes, între care şi identificarea muncii fără forme legale. în fine, controlul de campanie efectuat de această instituţie are ca obiectiv asigurarea legalităţii în domeniul relaţiilor de muncă. Pentru asigurarea eficienţei acţiunilor de control având ca obiectiv depistarea muncii fără forme legale, Legea nr. 40/2011 stabileşte o derogare de la dispoziţiile Legii nr. 252/2003 privind registrul unic de control, permiţând inspectorilor de muncă să completeze registrul unic de control după finalizarea controlului.
Identificarea muncii fără forme legale determină adoptarea următoarelor măsuri de către inspectorii de muncă:
• sancţionarea contravenţională cu amendă a angajatorilor care au primit la muncă până la 5 persoane, în condiţiile art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii, republicat;
• sancţionarea contravenţională cu amendă a lucrătorilor care prestează munca fără încheierea prealabilă a unui contract individual de muncă, în condiţiile art. 260 alin. (1) lit. f) C. muncii, republicat;
• dispunerea de măsuri obligatorii în vederea intrării în legalitate a angajatorilor care utilizează munca fără forme legale. Refuzul angajatorilor de a aduce la îndeplinire măsurile dispuse de inspectorul de muncă reprezintă o contravenţie de sine stătătoare şi se sancţionează cu amendă în condiţiile art. 21 din Legea nr. 108/1999, republicată;
• identificarea la nivelul unui angajator a mai mult de 5 persoane ce prestează activitate fără forme legale sau, după caz, identificarea unei persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, ce prestează activitate fără a avea contract individual de muncă, determină sesizarea organelor de cercetare penală'".
Subiectul activ al infracţiunii:
Conform reglementării anterioare a infracţiunii de primire la muncă fără forme legale, în condiţiile Legii nr. 130/1999, subiectul activ era identificat fie în persoana directorului, administratorului, reprezentantului legal ori a altei persoane împuternicite de angajatorul - persoană juridică, fie în persoana angajatorului - persoană fizică. În toate cazurile, infracţiunea putea fi comisă numai de către o persoană fizică.
Legea nr. 40/2011 nu mai identifică persoanele care pot fi trase la răspundere penală în ipoteza muncii fără forme legale. Mai mult, pedepsele complementare stipulate de acest act normativ sunt aplicabile cu precădere în cazul persoanelor juridice. Pe cale de consecinţă, trebuie să acceptăm că, în prezent, subiectul activ al răspunderii penale poate fi nu doar angajatorul - persoană fizică şi persoana fizică împuternicită de angajatorul - persoană juridică, ci însăşi angajatorul - persoană juridică. Pedeapsa principală aplicabilă angajatorului - persoană juridică este amenda penală, la care se adăugă una sau mai multe pedepse complementare dintre cele prevăzute în cadrul art. 265 alin. (4) C. muncii, republicat.
Participaţia penală este posibilă în cazul acestor infracţiuni, cu precădere sub forma coautoratului.
Subiectul pasiv al infracţiunii:
În cazul infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) C. muncii, republicat, calitatea de subiect pasiv o au persoanele identificate de inspectorii de muncă, care prestează activitate în subordinea unui angajator, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă. Este vorba despre cel puţin 6 persoane identificate în condiţiile de mai sus.
În cazul infracţiunii prevăzute de art. 265 alin. (2) C. muncii, republicat, calitatea de subiect pasiv o are persoana aflată în situaţie de şedere ilegală în România, victimă a traficului ilegal de persoane, ce prestează o activitate profesională, fără a avea încheiat contract individual de muncă. Angajatorul trebuie să cunoască, în acest caz, aspectul că străinul ori apatridul este victimă a traficului de persoane.
Latura obiectivă a infracţiunii:
În cazul infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) C. muncii, republicat, elementul material al laturii obiective se realizează prin identificarea la un singur angajator, cu ocazia aceleiaşi acţiuni de control, a mai mult de 5 persoane ce prestează activitate profesională, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă.
în cadrul reglementării anterioare a acestei infracţiuni prin Legea nr. 130/1999, elementul material consta în utilizarea repetată de persoane în vederea desfăşurării unor activităţi salarizate, fără respectarea dispoziţiilor legale privind încheierea contractului individual de muncă. în condiţiile stabilite de Legea nr. 40/2011, identificarea repetată la nivelul unui angajator a unor persoane care prestează activitate fără forme legale poate fi sancţionată numai din punct de vedere contravenţional, atâta timp cât numărul persoanelor identificate se situează sub norma incriminată penal (până la 5 persoane).
În cazul infracţiunii prevăzute de art. 265 alin. (2) C. muncii, republicat, elementul material îl reprezintă primirea la lucru, fără contract individual de muncă, a unei persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România. Este necesar să se facă dovada cunoaşterii de către angajator a faptului că străinul este victimă a traficului de persoane.
Latura subiectivă a infracţiunii:
Presupune în toate cazurile intenţia angajatorului. Având în vedere faptul că elementul material al infracţiunilor privind munca fără forme legale se realizează prin acţiuni comisive, dacă legiuitorul ar fi dorit sancţionarea acestor fapte săvârşite din culpă ar fi trebuit să prevadă expres acest aspect în norma de incriminare1".
Sancţiunea penală: Pedeapsa principală aplicabilă infracţiunilor constând în prestarea activităţii profesionale fără forme legale este închisoarea de la unu la 2 ani sau amenda penală, atât în cazul angajatorilor -persoane fizice, cât şi al reprezentanţilor angajatorilor - persoane juridice. în cazul angajatorilor - persoane juridice, pedeapsa principală este amenda penală.
Dacă munca prestată fără forme legale este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea persoanelor, sancţiunea penală principală aplicabilă persoanelor fizice este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Majorarea pedepsei închisorii aplicabile persoanei fizice duce la majorarea cuantumului amenzii penale aplicabile persoanei juridice.
Pedepsele complementare ce pot fi aplicate în cazul infracţiunilor privind munca fără forme legale sunt prevăzute în cadrul art. 265 alin. (4) C. muncii, republicat. Aceste pedepse pot fi dispuse de către instanţa de judecată atât în cazul angajatorilor - persoane fizice, cât şi al angajatorilor - persoane juridice, însă numai pe lângă o pedeapsă principală.
Angajatorul condamnat pentru infracţiunile privind munca fără forme legale va fi obligat prin hotărârea instanţei să plătească o serie de despăgubiri atât persoanelor prejudiciate în mod nemijlocit, cât şi statului, prejudiciat în mod indirect prin neplata obligaţiilor de natură fiscală. Având în vedere reglementarea expresă a despăgubirilor în cadrul art. 265 alin. (5) C. muncii, republicat, instanţa penală se pronunţă din oficiu asupra acestora, independent de constituirea ca parte civilă a persoanelor prejudiciate.
Sumele datorate cu titlu de despăgubire de către angajatorii condamnaţi pentru primirea la muncă a persoanelor fără întocmirea formelor legale sunt menite să acopere următoarele prejudicii:
• remuneraţiile restante datorate persoanelor angajate ilegal;
Cuantumul remuneraţiei datorate unui angajat care a prestat activitatea fără a avea încheiat contract individual de muncă se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie. Este vorba despre o prezumţie legală relativă, care poate fi răsturnată de părţi în cadrul procesului penal.
în cazul săvârşirii infracţiunii de către un subcontractant, atât contractantul principal, cât şi orice subcontractant intermediar pot fi obligaţi de către instanţă la plata acestor sume, în solidar cu angajatorul sau în locul acestuia, dacă aveau cunoştinţă că subcontractantul utiliza munca fără forme legale.
• impozitele, taxele şi contribuţiile de asigurări sociale datorate pentru persoanele care au prestat activitatea fără forme legale;
Este vorba în acest caz despre obligaţiile fiscale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă ar fi încheiat contracte individuale de muncă cu persoanele respective. La cuantumul acestor obligaţii fiscale se adăugă penalităţile de întârziere şi, după caz, amenzile administrative reglementate de Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.
• cheltuielile determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care persoana angajată ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnată în condiţiile legii;
Această despăgubire este datorată de angajator numai în ipoteza în care este condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 265 alin. (2) C. muncii, republicat. în cazul săvârşirii infracţiunii de către un sub-contractant, atât contractantul principal, cât şi orice subcontractant intermediar pot fi obligaţi de către instanţă la plata acestor sume, în solidar cu angajatorul sau în locul acestuia, dacă aveau cunoştinţă că subcontractantul utiliza munca unor străini aflaţi în situaţie de şedere ilegală.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Răspunderea penală pentru munca fără forme legale "la negru"
