Culegerea fructelor bunului comun
| Comentarii |
|
culegerea fructelor bunului comun, preluând principiul care se regăsea în practica judecătorească şi în literatura de specialitate în materie, art. 637 NCC dispune că fructele produse de bunul comun se cuvin tuturor coproprietarilor, proporţional cu cota lor parte din dreptul de proprietate asupra acelui bun. Însă, din moment ce art. 550 alin. (1) NCC prevede că fructele şi productele bunului se cuvin proprietarului acestuia, concluzia care se impune este că principiul înscris în art. 637 NCC se aplică nu numai în privinţa fructelor, ci şi în privinţa productelor bunului; şi acestea vor fi dobândite de coproprietari proporţional cu cota lor parte din dreptul asupra bunului comun. Regula enunţată de art. 637 NCC se aplică în privinţa tuturor categoriilor de fructe produse de un bun, indiferent dacă acestea sunt naturale, civile ori industriale.
Legat de regimul juridic al fructelor produse de bunul comun, sub denumirea marginală incompletă şi nu în deplină concordanţă cu conţinutul său - dreptul la restituirea cheltuielilor -, art. 638 NCC reglementează două situaţii distincte.
Prima situaţie este aceea în care un coproprietar suportă singur cheltuielile privitoare la producerea şi culegerea fructelor; într-o asemenea ipoteză, textul dispune că el are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de către ceilalţi coproprietari, în proporţie cu cotele lor părţi din bun, proporţie în care ei pot culege şi fructele bunului aflat în coproprietate.
Cea de-a doua situaţie este aceea în care fructele naturale sau fructele industriale produse de bunul comun sunt însuşite numai de către unul dintre coproprietari, art. 638 alin. (2) NCC prevede că, atâta vreme cât acestea nu au fost consu
mate ori înstrăinate sau nu au pierit şi, în orice caz, pot fi identificate în mod distinct, ele vor face parte din masa partajabilă, fiind considerate că aparţin, ca bunuri comune, tuturor coproprietarilor, cu îndeplinirea a două condiţii:
a) fructele naturale ori industriale să existe în patrimoniul coproprietarului care şi le-a însuşit;
b) aceste fructe să poată fi identificate în mod distinct în patrimoniul acestuia.
În cazul în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite, fie din cauză că fructele au fost consumate de coproprietarul care le-a cules ori nu mai pot fi identificate în patrimoniul acestuia, art. 638 alin. (2) NCC dă dreptul celorlalţi coproprietari la despăgubiri, ceea ce înseamnă că ei vor putea cere contravaloarea acelor fructe în dispută, proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei. Textul precizează însă că acest drept la despăgubiri se naşte numai dacă fructele respective nu au pierit „în mod fortuit", adică fără culpa coproprietarului care şi le-a însuşit. Dacă obiectul unei asemenea „dispute" între coproprietari este dat de fructele civile produse de bun, acestea constau în sume de bani, considerate a exista întotdeauna, fără a fi de conceput un alt posibil echivalent al lor. Pornind de la această premisă, art. 638 alin. (3) NCC prevede că dreptul de a reclama fructele civile produse de bunul aflat în coproprietate, însuşite de un coproprietar, este supus prescripţiei potrivit normelor de drept comun în materie, adică în termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 2517 NCC.
