Art. 637 Noul cod civil Fructele bunului comun Coproprietatea obişnuită Proprietatea comună
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Proprietatea comună
SECŢIUNEA a 2-a
Coproprietatea obişnuită
Proprietatea comună
SECŢIUNEA a 2-a
Coproprietatea obişnuită
Art. 637
Fructele bunului comun
Fructele produse de bunul comun se cuvin tuturor coproprietarilor, proporţional cu cota lor parte din drept.
| ← Art. 636 Noul cod civil Exercitarea în comun a dreptului de... | Art. 638 Noul cod civil Dreptul la restituirea cheltuielilor... → |
|---|
Fructele civile ale unui bun aflat în proprietate comună se cuvin tuturor coproprietarilor potrivit cotelor-părţi ale acestora din drept, iar împiedicarea celorlalţi coproprietari de a folosi bunul, de către un coproprietar, atrage răspunderea civilă delictuală a acestuia. întrucât atât prin cererea de restituire a cotei-părţi din fructele civile produse de un bun succesoral, cât şi prin acţiunea în răspundere civilă delictuală se valorifică un drept de creanţă, dreptul material la acţiune este prescriptibil extinctiv, potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. în
Citește mai mult
privinţa fructelor civile, având în vedere că ele se percep zi după zi, prin prestaţii succesive, termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, se calculează de la data culegerii fructelor, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi art. 12 din decret, în consecinţă, prescripţia extinctivă a dreptului material la acţiunea în restituirea fructelor civile sau a echivalentului bănesc al folosinţei bunului nu începe să curgă de la data deschiderii succesiunii defunctului -18 februarie 2000 - şi, deci, nu s-a împlinit la data de 18 februarie 2003, astfel cum în mod greşit a susţinut apelanta-pârâtă. întrucât echivalentul bănesc al lipsei de folosinţă a bunului succesoral constă în valoarea chiriei pe care moştenitorii o puteau percepe, iar chiria pentru imobil se datorează lunar, rezultă că dreptul la acţiune al reclamantelor este prescris extinctiv pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 ianuarie 2005. De asemenea, dacă se are în vedere obligaţia de dezdăunare pentru lipsa de folosinţă în temeiul răspunderii contractuale, termenul de prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiune, prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, se calculează de la data la care ar fi trebuit culese fructele civile, astfel încât dreptul la acţiune al reclamantei este prescris extinctiv pentru perioada 1 ianuarie 2004 -31 ianuarie 2005. în mod similar, dreptul material la acţiunea în răspundere civilă delictuală este prescris extinctiv pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 ianuarie 2005, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, paguba putând fi cunoscută din momentul producerii ei, adică al nerealizării beneficiului din perceperea chiriei lunare, persoana răspunzătoare de producerea pagubei fiind de asemenea cunoscută din acelaşi moment. în consecinţă, critica privind modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantelor, prin încheierea din data de 3 iulie 2008, atacată cu apel, este parţial fondată, în sensul că dreptul la acţiune al reclamantelor este prescris numai pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 ianuarie 2005, şi nu pentru întreaga perioadă solicitată prin acţiune. Nu poate fi primită logica reclamantelor în sensul că termenul de prescripţie nu ar fi putut începe a curge, în contextul art. 8 din Decretul nr. 167/1958, decât după scurgerea perioadei totale pe care s-a perpetuat fapta ilicită (şi prejudiciul), pe motivul că până la acel moment nu ar fi fost cunoscută de către reclamante paguba, întrucât reclamantele au cunoscut paguba constând în neîncasarea chiriei lunare la data expirării fiecărei luni în parte. De altfel, această logică ar conduce la consecinţa înfrângerii textului legal al art. 12 din Decretul nr. 167/1958, care prevede că pentru prestaţiile succesive prescripţia curge de la data fiecărei scadenţe în parte (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 648/R/2011, nepublicată). Notă. Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011, în prezent noul Cod civil reglementând prescripţia în art. 2500-2556.1. Sub imperiul Codului civil din 1864, fructele bunurilor comune au fost calificate drept bunuri comune în temeiul regulii accesiunii prevăzute de art. 483. De lege lata, regula conform căreia fructele se cuvin proprietarului, dacă prin lege nu se dispune altfel, este consacrată la art. 550 alin. (1) NCC. Ca o aplicaţie a acestei reguli generale, prin dispoziţiile art. 637 NCC s-a prevăzut că fructele bunului se cuvin tuturor coproprietarilor, iar cu privire la proporţia în care acestea se cuvin fiecăruia dintre coproprietari, teza a ll-a
Citește mai mult
este o aplicaţie a art. 635 NCC, potrivit căruia coproprietarii împart beneficiile bunului comun proporţional cu cota lor parte din drept.2. Dintre cele trei atribute ale dreptului de proprietate (posesia, folosinţa şi dispoziţia), folosinţa cuprinde, în sens juridic, atât utilizarea bunului (ius utendi), cât şi culegerea fructelor (iusfruendi). întrucât productele se deosebesc de fructe prin aceea că ele consumă substanţa lucrului, ius fruendi nu cuprinde şi culegea productelor, care este o manifestare a dispoziţiei materiale (V. Stoica, Drepturile reale 2004, p. 230).
3. Fructele bunurilor proprii trebuie considerate tot bunuri proprii, prin aplicarea regulii accesiunii instituite de art. 483 C. civ. (corespondentul art. 550 NCC - n.n.), fructele urmând soarta bunului care le-a produs, cu amendamentul că ele urmează a fi totuşi considerate
bunuri comune dacă sunt rezultatul muncii comune a soţilor. în ceea ce priveşte productele, ele sunt considerate bunuri comune sau proprii, după categoria de bunuri care le-a produs, întrucât reprezintă valoarea de înlocuire a bunurilor respective, consumând însăşi substanţa acestora (Al. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu p. 83; I. Albu, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 144-145).