Art. 638 Noul cod civil Dreptul la restituirea cheltuielilor Coproprietatea obişnuită Proprietatea comună
| Comentarii |
|
Proprietatea comună
SECŢIUNEA a 2-a
Coproprietatea obişnuită
Art. 638
Dreptul la restituirea cheltuielilor
(1) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de către coproprietari, în proporţie cu cotele lor părţi.
(2) Fructele naturale sau fructele industriale ale bunului comun însuşite de un coproprietar fac parte din masa partajabilă cât timp ele nu au fost consumate ori înstrăinate sau nu au pierit şi pot fi identificate distinct. În caz contrar, coproprietarul interesat are dreptul la despăgubiri, cu excepţia cazului în care fructele au pierit în mod fortuit. Dreptul la acţiunea în despăgubiri este supus prescripţiei, potrivit dreptului comun.
(3) Dreptul de a reclama fructele civile ale bunului comun însuşite de un coproprietar este supus prescripţiei, potrivit dreptului comun.
| ← Art. 637 Noul cod civil Fructele bunului comun Coproprietatea... | Art. 639 Noul cod civil Modul de folosire a bunului comun... → |
|---|
1. în mod corect instanţele de judecată au stabilit că în cauză reclamanta nu are calitate procesuală activă, reţinând că este titulara unui drept de administrare asupra imobilului teren ce se solicită a fi partajat, şi nu a unui drept de proprietate ce i-ar conferi dreptul de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, conform cu dispoziţiile art. 480 C. civ. (1864). în aceste condiţii, nu se poate reţine că instanţa de apel a încălcat şi nesocotit dispoziţiile art. 969 C. civ. (1864) invocate de recurentă, în sensul că a încălcat dreptul de administrare
Citește mai mult
directă ce i-a fost conferit prin convenţie de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Instanţa de apel nu a contestat împrejurarea că recurenta-reclamantă deţine un drept de administrare asupra terenului în litigiu, ci a arătat în mod legal că respectivul drept de administrare nu îi poate conferi reclamantei legitimare procesuală activă în promovarea unei acţiuni având ca obiect ieşirea din indiviziune, întrucât respectivul drept de administrare nu presupune dreptul de dispoziţie necesar pentru ieşirea din indiviziune. împrejurarea invocată de către recurentă, în sensul că este instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cu finanţare integrală din venituri proprii, cu drept de administrare operativ, nu poate conduce la concluzia că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului, situaţie în care putea justifica legitimarea procesuală activă în cauză, întrucât, contrar susţinerilor recurentului, dreptul de administrare nu presupune şi dreptul de dispoziţie asupra unui bun (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 559/R/2011, nepublicata).2. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, „coproprietare" ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte pe cote-părţi ideale potrivit dreptului comun, iar art. 4 alin. (4) arată că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Capitolul lll profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite, care au depus în termen cererea de restituire. Reclamantul a urmat procedura prevăzută de Capitolul lll din Legea nr. 10/2001, dar notificarea a fost respinsă pe considerentul că nu a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitor. în aceste condiţii, reclamantul are deschisă calea acţiunii în justiţie pentru a se constata calitatea de coproprietar, fiind aplicate greşit de către instanţa de apel dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, în sensul că dreptul de a constata calitatea de coproprietar prin moştenire aparţine numai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001. Singura instituţie abilitată a verifica existenţa sau nu a unui drept civil este instanţa judecătorească (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 475/R/2011, nepublicata).
1. Sub imperiul Codului civil din 1864 s-a decis că, în situaţia în care fructele produse pe un teren aflat în coproprietatea mai multor persoane sunt rezultatul muncii depuse numai de către unul dintre coproprietari, ele nu sunt incluse în masa partajabilă, de aceste fructe urmând a profita numai coproprietarul care a efectuat cheltuielile cu producerea acestora. Pentru ca acele fructe să profite şi celorlalţi, ei trebuiau să facă dovada că au cerut şi ei să muncească terenul, dar au fost împiedicaţi (a se vedea jurisprudenţă redată
Citește mai mult
în Al. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu p. 83, nota de subsol 3). Această soluţie nu a mai fost păstrată şi de noul Cod civil. Conform art. 637 NCC, regula este ca fiecare coproprietar să culeagă partea din fructe care îi revine potrivit cotei sale părţi, chiar dacă un singur coproprietar a cultivat terenul, respectiv a efectuat cheltuielile pentru producerea sau culegerea fructelor. Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile pentru producerea sau culegerea fructelor are doar dreptul de a pretinde de la ceilalţi coproprietari contravaloarea cheltuielilor efectuate, în proporţie cu cotele-părţi ale acestora, el neavând dreptul de a refuza restituirea fructelor cuvenite acestora [art. 638 alin. (1) NCC).2. Dreptul de a pretinde de la ceilalţi coproprietari contravaloarea cheltuielilor făcute cu producerea sau culegerea fructelor se prescrie în termenul general de prescripţie, iar desocotirea între coproprietari poate avea loc fie în cadrul acţiunii de partaj a bunului frugifer, fie pe calea unei acţiuni separate (V. Stoica, Drepturile reale 2006, p. 72).
3. Potrivit art. 550 alin. (2) NCC, dreptul de proprietate asupra fructelor naturale şi industriale se dobândeşte la data separării de bunul frugifer. Coroborând aceste dispoziţii legale cu cele ale art. 637 NCC, reiese că, în situaţia în care coproprietarii respectă cotele-părţi ale fiecăruia, culegând doar porţiunea din fructele naturale şi industriale care le revine proporţional cu cota lor parte din drept, odată cu săvârşirea actului material al separării de bunul comun se realizează însuşi partajul fructelor.
4. Coproprietarii bunului frugifer comun dobândesc prin faptul separării un drept exclusiv de proprietate asupra părţii din fructele naturale şi industriale corespunzătoare cotelor lor părţi. „Până la partaj (care poate avea loc concomitent cu culegerea fructelor sau ulterior), fructele naturale şi industriale fac obiectul unui drept de proprietate comună pe cote-părţi" (V. Stoica, Drepturile reale 2006, p. 73).
5. în situaţia în care unul dintre coproprietari nu respectă regula prevăzută la art. 637 NCC şi îşi însuşeşte din fructele naturale şi industriale mai mult decât are dreptul potrivit cotei sale părţi, art. 638 alin. (2) prevede dreptul celorlalţi coproprietari de a cere restituirea acestor fructe în natură, fiecare proporţional cu cota sa parte.
6. Fructele naturale şi industriale fac parte din masa partajabilă, urmând a fi restituite în natură, atât timp cât ele nu au fost consumate ori înstrăinate, nu au pierit sau pot fi identificate distinct. în caz contrar, coproprietarii pot solicita obligarea coproprietarului care şi-a însuşit mai mult decât cota sa parte la plata de despăgubiri reprezentând echivalentul bănesc al fructelor naturale sau industriale (care au fost consumate sau înstrăinate de coproprietarul pârât, care au pierit din culpa acestuia sau care nu pot fi identificate distinct) corespunzător cotelor-părţi ale coproprietarilor reclamanţi, acţiune ce este supusă prescripţiei extinctive potrivit dreptului comun, deoarece este vorba despre un drept de creanţă.
7. Textul prevede un caz de exonerare de răspundere civilă a coproprietarului care şi-a însuşit peste cota sa parte din fructele naturale sau industriale, în situaţia în care fructele au pierit în mod fortuit.
8. în cazul fructelor civile, potrivit art. 550 alin. (3) NCC, dobândirea dreptului de proprietate asupra acestora se face zi cu zi.
9. Fructele civile se dobândesc prin mecanismul exercitării unor drepturi de creanţă, care se împart de drept între coproprietari, întrucât creanţele având ca obiect sume de bani se divid de drept între creditori, cu excepţia cazului în care în contract s-a prevăzut solidaritatea sau indivizibilitatea activă. în concluzie, fructele civile se culeg de la început în proprietate exclusivă de către fiecare dintre coproprietari (V. Stoica, Drepturile reale 2006, p. 73). De aceea, dreptul de a cere restituirea fructelor civile este prescriptibil în termenul general de prescripţie, fiind vorba despre un drept de creanţă.
10. în cazul fructelor civile, ideea de partaj este exclusă. Temeiul restituirii fructelor civile însuşite de unul dintre coproprietari peste cota sa parte poate fi gestiunea de afaceri, mandatul, îmbogăţirea fără justă cauză sau răspunderea civilă delictuală, după caz (V. Stoica, Drepturile reale 2006, p. 73).