debitor, 1. persoană având calitatea de subiect pasiv al unui raport juridic obligaţional, îndatorată faţă de creditor să îndeplinească o prestaţie determinată ce poate consta în a da, a face sau a nu face ceva. în diferite raporturi obligaţionale concrete, d. primeşte denumiri specifice. Astfel, în contractul de împrumut d. se numeşte împrumutat; în contractul de vânzare-cumpărare d. preţului se numeşte cumpărător, iar d. obligaţiei de predare a bunului se numeşte vânzător; în contractul de închiriere d. obligaţiei de plată a chiriei se numeşte chiriaş, iar d. obligaţiei de predare a folosinţei bunului închiriat se numeşte locator; în ipoteza obligaţiilor izvorâte din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, d. se numeşte făptuitor sau autor al faptei ilicite păgubitoare etc. îndatorirea d. de a executa prestaţia asumată constituie una din componentele esenţiale ale conţinutului raportului juridic obliga-ţional. Executarea acestei prestaţii trebuie făcută de către d. voluntar şi întocmai, întrucât, în caz contrar, acesta se supune judecăţii, ceea ce comportă executarea silită a bunurilor sale şi plata pagubelor şi a cheltuielilor suportate de către creditor; 2. (în sensul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei) persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile de d. prevăzute de lege cărora li se aplică procedura generală sau simplificată şi al cărei patrimoniu este în stare de insolvenţă; 3. în raporturile de drept material fiscal, acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativă de plată a unor drepturi de creanţă fiscală. în cazul în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită de d., devin d., în condiţiile legii, următorii: a) moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor; cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz; c) persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment; d) persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată; e) persoana juridică, pentru obligaţiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia; f) alte persoane, în condiţiile legii.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Debitor
