decădere din probă, sancţiune aplicată părţii care, din neglijenţă sau cu scopul de a tergiversa judecata, nu depune diligenta necesară pentru administrarea unor probe încuviinţate de instanţă la cererea sa. Este d.p. partea care nu depune: a) lista martorilor, cu numele şi adresa lor, pentru a putea fi citaţi, în termen de 5 zile de la data încuviinţării, dacă proba cu martori nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, întâmpinare sau cerere reconvenţională, ci pe parcursul procesului, întrucât nevoia dovezii a reieşit din dezbateri şi partea nu o putea prevedea sau proba nu a fost cerută în condiţiile legii din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii neasistate sau nereprezentate de avocat; b) copii certificate de pe înscrisurile invocate şi pe care instanţa le-a admis în cauză ca probe, cu 5 zile înaintea termenului fixat pentru judecată; c) sumele de bani necesare administrării unor probe ca: expertiza, deplasarea instanţei la faţa locului, transportul şi despăgubirea martorilor etc. [v. şi administrarea probelor; decădere].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Decădere din probă
