Decizie de impunere
| Comentarii |
|
decizie de impunere, act administrativ fiscal emis de organul competent, prin care se stabileşte cuantumul sumelor datorate (de un contribuabil) unei/unor componente a/ale sistemului bugetar, respectiv al sumelor de restituit de la buget în perioada impozabilă, pentru fiecare categorie de venit (impozit, taxă, contribuţie etc.) în parte. D.i. este un titlu de creanţă, cu caracter executoriu. Sunt asimilate d.i., potrivit legii, următoarele acte administrative fiscale: deciziile privind rambursări de taxă pe valoarea adăugată; deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidate; deciziile privind bazele de impunere; deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii; deciziile privind nemo-dificarea bazei de impunere etc. [v. şi contribuabil; titlu executoriu].
decizia de impunere, definiție - este actul administrativ fiscal, unilateral emis de organul fiscal prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, în două sensuri: (i) datorată către bugetul general consolidat; (ii) de restituit de la bugetul general consolidat. Decizia de impunere este titlu de creanţă pentru creanţe ale contribuabilului către bugetul general consolidat, însă şi în sens invers de la bugetul general consolidat către contribuabil. Decizia de impunere „poartă întotdeauna asupra unui singur impozit sau taxă (...), întotdeauna este avută în vedere o perioadă determinată de timp. Cadru legal: art. 86-88 C. proc. fisc.
Surse. Decizia de impunere se emite pe baza informaţiilor din declaraţia fiscală depusă de contribuabil şi din surse proprii, prin estimare, ajustare, verificare. Decizia de impunere se emite în mai multe ipoteze. în primul rând, decizia de impunere se emite ca urmare a depunerii declaraţiei fiscale
de către contribuabilul persoană fizică; în această ipoteză titlul de creanţă este decizia de impunere. în al doilea rând, decizia de impunere se emite pentru a modifica creanţa stabilită printr-o declaraţie fiscală ori printr-o decizie de impunere; modificarea titlului de creanţă iniţial' se face de organul fiscal ca urmare a unei inspecţii fiscale ori a unei alte forme de control. în al treilea rând, decizia de impunere se emite în lipsa unei declaraţii fiscale, pentru a individualiza o creanţă fiscală pentru care nu s-au realizat proceduri declarative.
în acest sens, a se vedea: C.A. Timişoara, s. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 570/2008: Prima instanţă a avut în vedere, la pronunţarea sentinţei, raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere, care au reţinut că reclamantul nu a prezentat actele contabile, astfel că organul fiscal a procedat în mod legal la o estimare a veniturilor realizate de acesta.
Obiect. Conform art. 85 şi art. 87 C. fisc., decizia de impunere cuprinde tipul de impunere, codul obligaţiei fiscale, baza impozabilă, perioada fiscală, cuantumul impunerii. Aceste dispoziţii se completează cu prevederile art. 43 C. proc. fisc. privind elementele obligatorii ale actului administrativ fiscal'.
Forma. Forma deciziei de impunere se supune art. 43 C. proc. fisc., fiind un act administrativ reglementat ad validitatem. Şi în cazul deciziei de impunere, pentru ipoteze diferite se stabilesc formulare diferite: Formular 160 Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă; Formular 250 Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice; Formular 260 Decizie de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit; Formular 610 Decizie de impunere privind obligaţii de plată cu titlu de contribuţii de asigurări sociale sau formulare fără număr: Decizie de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane fizice care desfăşoară activităţi independente, în mod individual şi/sau într-o formă de asociere; Decizie de impunere pentru soluţionarea deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare, la persoane fizice/la persoanele juridice.
Comunicare. Decizia de impunere se comunică contribuabilului în condiţiile art. 44 C. proc. fisc. Data comunicării este data de la care aceste acte juridice produc efecte, conform art. 45 C. proc. fisc.
Sunt asimilate deciziilor de impunere: deciziile privind restituiri de impozite şi rambursări de TVA; deciziile privind bazele de impunere emise pentru a stabili baza impozabilă, fără a calcula şi impozitul aferent; deciziile privind obligaţiile fiscale accesorii emise pentru a calcula majorări şi penalităţi.
Estimarea bazei de impunere este un drept al organului fiscal, constând în stabilirea din oficiu a venitului impozabil realizat de un contribuabil într-o anumită perioadă fiscală. Estimarea se realizează pe baza informaţiilor şi probelor colectate din surse diferite.
în acest sens, a se vedea: C.A. Braşov, s. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 582/2008: Instanţa de fond a dispus doar anularea deciziei nr. (,..)/19.09.2003 fără a se pronunţa asupra celorlalte petite şi a excepţiei de nelegalitate. Considerentul pentru care instanţa de fond a anulat dec. nr. (,..)/19.09.2003 a fost acela că pârâta B.B. a mai emis o decizie de impunere anuală pentru anul 2002 cu acelaşi nr. (...), dar la o altă dată, respectiv 2.10.2003 pentru aceeaşi sumă. Curtea constată că, prin dec. nr. 115/09.05.2008, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice B., s-a dispus anularea Deciziei nr. (,..)/02.10.2003 ca fiind comunicată în mod eronat. în acest context, se constată că pe de o parte, instanţa de fonda anulat Dec. nr. (...)/19.09.2003, iar pe de altă parte Direcţia Generală a Finanţelor Publice B. a dispus anularea Deciziei nr. (,..)/02.10.2003, astfel că, pentru anul 2002, reclamantului i s-au anulat deciziile de impunere anuală.
Important este a nu se confunda deciziile de impunere cu alte decizii emise de organul fiscal (Decizie privind anularea înregistrării în scopuri de TVA, Decizie de înregistrare, din oficiu, în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, Decizie privind nemodificarea bazei de impunere ca urmare a inspecţiei fiscale); diferenţa provine din obiectul acestora, celelalte decizii neavând natura de titlu de creanţă. Ambele categorii sunt însă acte administrativ fiscale, contestabile în procedura comună.
Rezerva verificării ulterioare. Conform art. 90 C. proc. fisc., cuantumul obligaţiilor fiscale se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare. Astfel, declaraţia fiscală sau decizia de impunere constată un drept de creanţă sub condiţie rezolutorie. Sumele stabilite sunt susceptibile de a fi modificate prin (i) declaraţie rectificativă conform art. 84 alin. (4) C. proc. fisc. ori (ii) prin decizie de impunere, ca urmare a inspecţiei fiscale conform art. 109 alin. (3) lit. b) C. proc. fisc.
Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la (i) împlinirea termenului de prescripţie sau (ii) ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate în cadrul termenului de prescripţie. La acest moment, se definitivează creanţele fiscale datorate.
