decădere din drepturile părinteşti, sancţiune juridică specifică dreptului familiei, aplicabilă părinţilor în următoarele cazuri limitativ prevăzute de lege: dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de devotament faţă de România (art. 109 C. fam.). D.d.p. priveşte toate drepturile şi îndatoririle părinteşti, cu excepţia obligaţiei legale de întreţinere şi a dreptului de a avea legături personale cu copilul, drept care va fi exercitat însă sub controlul autorităţii tutelare, îndreptăţită să nu îngăduie asemenea legături atunci când, din cauza lor, creşterea, educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului ar fi în primejdie. Sancţiunea se pronunţă de către instanţa judecătorească, la cererea autorităţii tutelare şi poate fi ridicată tot de către instanţă, dacă încetează împrejurările care au dus la aplicarea ei. Citarea părinţilor şi a autorităţii tutelare este obligatorie [sin. decădere din ocrotirea părintească].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Decădere din drepturile părinteşti
