delegarea instanţei, măsură dispusă de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în scopul soluţionării cauzei de către o altă instanţă decât cea competentă atunci când, datorită unor împrejurări excepţionale, aceasta din urmă este împiedicată să funcţioneze. Instanţa supremă poate dispune d.i. la cererea părţii interesate, ori de câte ori constată existenţa unor împrejurări deosebite (calamităţi naturale etc.) care fac imposibilă funcţionarea instanţei competente un timp mai îndelungat. D.i. constituie un caz de prorogare judiciară a competenţei.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Delegarea instanţei
