Declinarea competenţei
| Comentarii |
|
declinarea competenţei, măsură prin care instanţa de judecată învestită cu judecarea unei cauze civile decide, la cererea părţilor sau din oficiu, că nu are căderea de a soluţiona acel litigiu. D.c. se dispune printr-o hotărâre ce are ca efect dezînvestirea instanţei sesizate şi trimiterea cauzei la autoritatea judiciară sau la organul de jurisdicţie competent potrivit legii. Trimiterea dosarului la instanţa competentă se face doar după rămânerea irevocabilă a hotărârii; trimiterea dosarului la instanţa sau, după caz, la organul cu activitate jurisdicţională competent nu este împiedicată de exercitarea căii de atac de către partea care a obţinut declinarea competenţei; dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a promovat cererea la instanţa competentă nu va putea solicita declinarea de competenţă [v. şi necompetenţă].
declinare de competenţă - trimiterea unei cauze, de către instanţa de judecată sau organul de urmărire penală, atunci când constată că nu este competent să o soluţioneze, altei instanţe de judecată sau altui organ de urmărire penală, considerat competent, conform art. 42 C. proc. pen.; se dispune de către instanţă prin hotărâre, iar de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă.
DECLINARE DE COMPETENŢĂ, decizie prin care un organ penal sau jurisdicţional se declară incompetent de a cerceta sau judeca o pricină, trimiţând spre soluţionare organului competent.
