delăsarea imobilului, facultate recunoscută terţului subdobânditor al imobilului ipotecat de a abandona acel imobil, care este urmărit de către creditor, făcând în acest sens o declaraţie scrisă în faţa instanţei judecătoreşti. Legea (art. 1795 C. civ.) dispune că d.i. poate fi făcută chiar de către orice detentor precar care nu este personal obligat la plata datoriei, în măsura în care are capacitate de a înstrăina.
Detentorul poate recurge la d.i. chiar şi în cazul în care a recunoscut obligaţia, precum şi după ce a fost condamnat în această calitate (art. 1796 C. civ.). Cel ce a~făcut d.i. este îndreptăţit ca, până la adjudecare, să reia imobilul înapoi, dacă plăteşte întreaga datorie garantată cu acel imobil, precum şi toate cheltuielile. D.i. ipotecat se face printr-o declaraţie scrisă la grefa judecătoriei în raza de competenţă teritorială a căreia se află respectivul imobil. Instanţa va încheia un proces-verbal pentru constatarea îndeplinirii acestei formalităţi procedurale. Orice persoană interesată poate cere acestei instanţe numirea unui curator pentru imobilul abandonat. Vânzarea acestuia din urmă va avea loc conform procedurii prevăzute pentru executarea silită. Detentorul care a delăsat imobilul ipotecat ori a plătit datoria sau a fost supus executării silite pentru recuperarea acesteia, are, în puterea legii, recurs în garanţie împotriva debitorului principal (art. 1799 C. civ.). Obiectul unui astfel de recurs constă în repararea prejudiciului pe care l-a încercat ca urmare a evicţiunii ce a determinat pierderea lucrului şi, totodată, îmbogăţirea fără justă cauză a debitorului care a ipotecat imobilul. D.i. nu poate fi făcută dacă proprietarul imobilului urmărit este însuşi debitorul creanţei garantate prin ipotecă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Delăsarea imobilului
