declinator de competenţă, mijlocul procedural prin intermediul căruia partea interesată sau procurorul poate solicita instanţei sesizate să se pronunţe asupra necom-petenţei sale şi să trimită cauza, spre soluţionare, la instanţa sau organul cu atribuţii jurisdicţionale competent potrivit legii. D.c. poate îmbrăca forma unei excepţii de procedură sau a unui motiv de recurs; în anumite condiţii, necompetenţa instanţei poate fi invocată şi pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Declinator de competenţă
