Depozitul necesar
| Comentarii |
|
depozitul necesar, potrivit art. 2124 alin. 1 Noul Cod Civil, depozitul necesar este o variantă a depozitului propriu-zis care se constituie în împrejurări deosebite, când bunul este „încredinţat unei persoane sub constrângerea unei întâmplări neprevăzute, care făcea cu neputinţă alegerea persoanei depozitarului şi întocmirea unui înscris constatator al contractului.”
Astfel, în condiţiile unor evenimente neprevăzute: incendii, cutremure, inundaţii etc., deponentul nu are posibilitatea alegerii depozitarului şi nici a materializării contractului (ca instrumentum).
De precizat însă că depozitul necesar are la bază acordul de voinţă al părţilor contractante. Astfel, „întâmplările neprevăzute” nu sunt de natură să determine perfectarea contractului fără consimţământul părţilor.
Potrivit Noului cod civil (cu tot caracterul convenţional al depozitului necesar), „depozitarul nu poate refuza primirea bunului”, decât în cazul în care are un motiv serios pentru aceasta (art. 2125 Noul Cod Civil).
Datorită împrejurărilor şi a imposibilităţii preconstituirii unui înscris, contractul poate fi probat şi prin orice mijloc de probă, cum ar fi proba cu martori sau prin prezumţii legale (oricare ar fi valoarea bunului - art. 2124 alin. 2 Noul Cod Civil).
De menţionat că dispoziţiile de mai sus sunt aplicabile exclusiv probaţiunii contractului, nu şi asupra dovezii naturii şi valorii lucrului’.
în cazul pieirii lucrului, depozitarul răspunde „conform regulilor aplicabile depozitului neremunerat” (art. 2126 alin. 2 Noul Cod Civil).
