Depozitul neregulat
| Comentarii |
|
depozitul neregulat, numit și depozitul bunurilor fungibile şi consumptibile, este o varietate a depozitului (obişnuit, voluntar). În acest caz, depozitul are ca obiect lucruri fungibile şi consumptibile care nu trebuie restituite în natură (în individualitatea lor), ci prin alte lucruri de acelaşi gen. Astfel, depozitarul este obligat să restituie, la termen sau la cerere, alte bunuri de aceeaşi natură, cantitate şi calitate cu cele primite.
Odată cu încheierea contractului, depozitarul devine proprietarul lucrurilor depozitate şi suportă consecinţele (art. 2105 alin. 1 Noul Cod Civil).
Ceea ce deosebeşte depozitul neregulat în raport cu celelalte variante (ale depozitului) este însă posibilitatea conferită depozitarului de a folosi bunurile depozitate pe timpul derulării contractului (facultate ce nu este permisă, în celelalte cazuri, celui care păstrează lucrul).
Dreptul de folosinţă asupra bunurilor depozitate conferă depozitarului şi dreptul de a culege fructele acestora.
Depozitul neregulat se aseamănă cu împrumutul de consumaţie, mai ales prin faptul că obiect asemănător (bunuri fungibile şi consumptibile). Deosebirea dintre cele două contracte (mai delicată în acest caz) se face, în principal, pe criteriul scopului m care a fost perfectat contractul.
Pentru considerentele de mai sus, depozitului neregulat i se aplică „în mod corespunzător, regulile de la împrumutul de consumaţie”. Ca excepţie, regulile împrumutului de consumaţie nu sunt aplicabile atunci când „intenţia principală a părţilor a fost aceea ca bunurile să fie păstrate în interesul celui care le predă' (art. 2105 alin. 2 Noul Cod Civil).
La scadenţă sau la termen, depozitarul este obligat să restituie lucruri de acelaşi gen, de aceeaşi calitate şi cantitate (de exemplu, cereale depuse în silozuri, bani depozitaţi la o bancă etc.).
Deoarece depozitul neregulat este translativ de proprietate, deponentul trebuie să fie proprietarul lucrurilor depozitate.
Proba depozitului neregulat incumbă celui care îl invocă. Proba se referă exclusiv la dovada faptului că lucrurile depozitate sunt fungibile şi consumptibile (după natura lor sau potrivit voinţei părţilor) .
Fiind o chestiune de fapt, proba depozitului neregulat se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege.
