dezbatere în fond, partea finală a judecăţii în care părţile au posibilitatea de a-şi expune, în şedinţă publică, pretenţiile şi apărările lor, solicitând, fiecare, pronunţarea unei hotărâri favorabile. D.f. are loc cu prilejul ultimei şedinţe de judecată, după ce la termenele anterioare au fost administrate probele încuviinţate cu privire la toate împrejurările cauzei. D.f. poartă asupra tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept ale cauzei; cu prilejul d.f. instanţa de judecată, în temeiul principiului rolului activ, poate pune în discuţia părţilor orice împrejurare de fapt sau de drept pe care o consideră esenţială pentru dezlegarea raporturilor litigioase. Concluziile formulate cu prilejul d.f. reprezintă o sinteză asupra desfăşurării procesului civil şi, deopotrivă, un prilej pentru părţi de a-şi exprima sau motiva pretenţiile ori apărările lor. Părţile pun concluzii asupra fondului în ordinea determinată de lege: mai întâi se dă cuvântul reclamantului pentru a-şi susţine pretenţiile, iar apoi pârâtului spre a se apăra. în ipoteza coparticipării procesuale, instanţa va da cuvântul în aceeaşi ordine: mai întâi reclamanţilor şi la urmă pârâţilor. Dacă acţiunea a fost promovată de procuror, acesta va pune concluzii înaintea celorlalţi participanţi. După ce părţile pun concluzii asupra fondului, instanţa urmează să declare dezbaterile închise şi se va retrage în camera de consiliu, pentru deliberare.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Dezbatere în fond
