Disjungere
| Comentarii |
|
disjungere, măsură dispusă de instanţă în vederea judecării separate a acţiunilor întrunite - iniţial sau prin conexare - în cadrul aceluiaşi proces. D. reprezintă o măsură opusă conexării a două sau mai multe pricini civile între care există o strânsă legătură de obiect şi cauză juridică. Adeseori, d. se impune ca o consecinţă firească a depunerii tardive a unor cereri conexe cu cererea principală. Astfel, potrivit legii, depunerea tardivă a cererii reconvenţionale şi a cererilor de introducere a terţelor persoane în procesul civil conduce, de regulă, la soluţionarea deosebită a acestora faţă de acţiunea principală; părţile pot consimţi ca cererile conexe să se judece împreună, chiar dacă unele dintre ele au fost depuse tardiv. Instanţa are dreptul de a dispune d. cererilor ori de câte ori soluţionarea lor împreună ar putea determina tergiversarea judecăţii; o asemenea măsură poate fi luată, de pildă, în ipoteza în care se constată că acţiunea principală este în stare de judecată, iar cererea accesorie sau incidentală se află doar în faza probatorie.
disjungere - măsură prin care instanţa de judecată dispune, în baza art. 38 C. proc. pen., în interesul unei mai bune judecăţi, în caz de concurs de infracţiuni sau în orice alt caz de conexitate, ca judecarea unor fapte sau făptuitori să se facă separat. Se poate dispune, uneori, în interesul unei cercetări penale complete şi operative, şi în cursul urmăririi penale, de către procurorul care exercită supravegherea acesteia (art. 212 C. proc. pen.). v. şi indivizibilitate, conexitate.
disjungere, 1. măsură dispusă de instanţă în vederea judecării separate a acţiunilor întrunite - iniţial sau prin conexare -în cadrul aceluiaşi proces. 2. măsura prin care instanţa de judecată dispune, în interesul unei mai bune judecăţi, în caz de concurs de infracţiuni sau în orice alt caz de conexitate sau indivizibilitate ca judecarea unor fapte sau făptuitori să se facă separat. Disjungerea reprezintă o măsură opusă conexării a două sau mai multe pricini civile între care există o strânsă legătură de obiect şi cauză juridică. Adeseori disjungerea se impune ca o consecinţă firească a depunerii tardive a unor cereri conexe cu cererea principală. Astfel, potrivit legii, dispunerea tardivă a cererii reconvenţionale şi a cererilor de introducere a terţelor persoane în procesul civil, conduce de regulă, la soluţionarea deosebită a acestora faţă de acţiunea principală; părţile pot consimţi ca cererile conexe să se judece împreună chiar dacă unele dintre ele au fost depuse tardiv. Instanţa are dreptul de a dispune disjungerea cererilor ori de câte ori soluţionarea lor împreună ar putea determina tergiversarea judecăţii; o asemenea măsură poate fi luată, de exemplu, în situaţia în care se constată că acţiunea principală este în stare de judecată, iar cererea accesorie sau incidenţă se află doar în faza probatorie.
2In faza de pronuntare,deci inainte de a se da pronuntarea mai pot sa cer daune morale inculpatilor?