Împrumutul de folosinţă sau comodatul
| Comentarii |
|
împrumutul de folosinţă, Definiție şi caractere juridice. Formarea contractului de comodat
Definiție şi caractere juridice
împrumutul de folosinţă (comodatul) este contractul care transmite folosinţa gratuită a unui lucru determinat de la o persoană, numită comodant, unei alte persoane, numită comodatar, care se obligă să îl restituie în individualitatea sa (art. 2146 Noul Cod Civil).
Părţile contractante sunt: comodantul, care „remite un bun mobil sau imobil”, şi comodatarul, care are „obligaţia de a-l restitui după un anumit termen”.
Comodatul se poate încheia atât între persoane fizice, cât şi între persoane juridice.
Comodatul se delimitează de alte contracte prin caracterele sale juridice.
a). Comodatul este un contract real, deoarece încheierea sa valabilă trebuie însoţită şi de remiterea, tradiţiunea (predarea efectivă) lucrului, ce formează obiectul contractului.
Ca excepţie, când la momentul încheierii contractului lucrul se află în posesiunea sau detentia comodatarului, remiterea bunului se consideră realizată.
De exemplu, după perfectarea unei vânzări, neurmată de predarea lucrului, părţile convin ca lucrul să fie lăsat temporar în folosinţa gratuită a fostului vânzător (actualul comodatar).
Caracterul real al comodatului permite acestui contract să fie precedat de un antecontract de comodat, având ca obiect o obligaţie de a încheia (a face) în viitor un contract de comodat. De menţionat că antecontractul de comodat nu presupune traditiunea lucrului.
b). Comodatul este un contract „cu titlu gratuit’ (art. 2146 Noul Cod Civil). Gratuitatea contractului ţine atât de natura, cât şi de esenţa comodatului.
Fiind esenţial gratuit, comodatul nu poate fi în nicio situaţie cu plată (oneros). Dacă, ipotetic, folosinţa lucrului s-ar transmite contra unui folos material pentru comodant, contractul nu ar mai fi împrumut de folosinţă (comodat), ci contract de locaţiune.
c). Comodatul este un contract unilateral (dacă se interpretează că remiterea bunului derivă direct din contract şi nu este o obligaţie a comodantului, în sensul restrâns al acesteia).
Chiar dacă pe parcursul derulării (executării) contractului se pot naşte obligaţii şi în sarcina comodantului, contractul rămâne unilateral (deoarece eventualele obligaţii sunt extracontractuale).
d). Comodatul este un contract translativ de folosinţă (nu transferă proprietatea împrumutatului). Astfel, şi după încheierea contractului, comodantul rămâne proprietarul lucrului (suportând riscul pierii fortuite a acestuia, după regula res perit domino), comodatarul dobândind numai detenţiunea lucrului.
Formarea contractului de comodat
Contractul de comodat prezintă particularităţi în materia capacităţii şi a obiectului.
Comodatul este un act de administrare, astfel încât comodantul trebuie să aibă capacitatea necesară pentru a efectua acte de administrare.
Deoarece comodatul este doar translativ de folosinţă, comodantul nu trebuie să fie neapărat proprietarul bunului. Astfel, „orice persoană care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant” (art. 2147 Noul Cod Civil). De exemplu, comodantul poate fi un uzufructuar sau un locatar, cu îndeplinirea condiţiei ca transmiterea folosinţei să nu îi fie interzisă.
în principiu, comodatarul nu poate împrumuta altei persoane lucrul. Ca excepţie, comodatarul nu poate permite unui terţ să folosească lucrul, „decât cu aprobarea prealabilă a comodantului' (art. 2148 Noul Cod Civil).
Comodatul poate avea ca obiect, deopotrivă, bunuri mobile sau imobile, cu condiţia să fie nefungibile (urmând a fi restituite în individualitatea lor) şi necon-sumptibile (fiind necesar ca bunul să nu îşi consume substanţa la prima întrebuinţare, pentru a putea fi restituit în natura sa).
Ca excepţie, bunurile consumptibile prin natura lor pot fi considerate nefungibile prin voinţa părţilor. în acest caz, lucrurile nu sunt folosite potrivit destinaţiei obişnuite, ci potrivit unei destinaţii date de părţi (de exemplu, fructele sunt împrumutate pentru aranjarea unei expoziţii).
Noul cod civil reglementează şi situaţiile în care contractul are ca obiect „printre altele, şi bunuri consumptibile, cum ar fi bani, grâne, băuturi” (cvasiuzfructul -art. 712 Noul Cod Civil) sau „poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se uzează ca urmare a utilizării lor” (art. 713 alin. 1 Noul Cod Civil).
în concluzie, pentru a califica contractul, împrumut de folosinţă, comodatarul trebuie să restituie acelaşi lucru (şi nu unul asemănător, întrucât, dacă restituie un alt autoturism cu aceeaşi valoare şi aceleaşi calităţi, contractul va fi de schimb).
Bunurile proprietate publică a statului pot forma, de asemenea, obiectul contractului de comodat, dar numai dacă proprietarul (locatorul) are dreptul să renunţe la chirie.
Dovada contractului de comodat se face prin înscris sub semnătură privată sau în formă autentică, redactat într-un singur exemplar (pus la dispoziţia comodantului).
De precizat că faptul material al predării efective a lucrului (remiterea) poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Împrumutul de folosinţă sau comodatul
