drept de uz, varietate a dreptului de uzufruct, constând în posibilitatea unei persoane de a poseda şi folosi, pentru nevoile sale şi ale familiei sale, un lucru mobil sau imobil proprietatea altei persoane, de a dobândi fructele acestuia şi a dispune asupra lor. Titularul dreptului de uz are obligaţia de a păstra substanţa lucrului. Dreptul de uz are un caracter personal, neputând fi cedat sau închiriat. Este un dezmembrământ al dreptului de proprietate.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Drept de uz
