Drept de servitute

Dicționar juridic (DEX)

drept de servitute, drept real în baza căruia proprietarul unui imobil (fond dominant) exercită anumite prerogative asupra unui alt imobil (fond aservit) aparţinând altui proprietar. Este un dezmembrământ al dreptului de proprietate.  Articolul 755 alin. (1) C. civ. defineşte servitutea ca „sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar”.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Drept de servitute