Drept public şi drept privat

drept public şi drept privat, marea diviziune a dreptului este aceea în drept public şi în drept privat, diviziune care urcă până în dreptul roman clasic. Teoria acestei clasificări aparţine lui Ulpian (170-228 d.Hr.), care arată că dreptul public este dreptul care se referă la interesele statului (ad statum rei Romanae spectat), iar dreptul privat la interesele diferitelor persoane (ad singulorum utilitatem).

Pornind de la definiţia lui Ulpian, se poate afirma că dreptul public se aplică statului şi celorlalte colectivităţi publice, pe când dreptul privat se aplică persoanelor private, fizice sau morale, şi raporturilor pe care le pot avea între ele. în ceea ce priveşte raporturile dintre stat, colectivităţile publice, pe de o parte, şi persoanele private, pe de altă parte, lor li se aplică cel mai adesea dreptul public şi uneori dreptul privat. Dreptul public poate fi deci prezentat ca acea parte a dreptului pozitiv care reglementează statul, colectivităţile publice şi raporturile lor cu persoanele private, atunci când aceste raporturi pun în discuţie prerogativele persoanelor publice.

Dreptul public prezintă două caracteristici importante, care îl deosebesc de dreptul privat. Astfel, pe de o parte, dreptul public este dominat de căutarea interesului general, care constituie finalitatea exclusivă a statului şi a colectivităţilor publice. Pe de altă parte, dreptul public este un drept inegalitar, deoarece interesul general trebuie să primeze faţă de interesele particulare şi de aceea statul şi colectivităţile publice sunt dotate cu mijloace juridice de constrângere care le permit să determine ca voinţa lor să prevaleze asupra celei aparţinând persoanelor particulare, chiar dacă dreptul privat este un drept de egalitate, făcând un larg apel la relaţiile convenţionale.

Dreptul public constituie un ansamblu juridic format din mai multe ramuri. Printre cele mai importante dintre acestea amintim dreptul constituţional, care reglementează organizarea internă a fiecărui stat, stabilirea autorităţilor publice şi a atribuţiilor acestora, raporturile dintre autorităţile publice şi modul lor de funcţionare, drepturile şi libertăţile fundamentale şi garanţiile juridice ale acestora; dreptul internaţional public, care se referă la raporturile juridice între state; dreptul administrativ, care se aplică administraţiei şi raporturilor acesteia cu cetăţenii în calitate de administraţi, dreptul penal, dreptul procesual etc.

în dreptul privat sunt cuprinse ramuri precum dreptul civil, dreptul comercial, dreptul internaţional privat etc.

în ultimele decenii s-a constat o anumită apropiere între dreptul public şi dreptul privat. Aceasta s-a datorat, pe de o parte, unei „publicizări” a dreptului privat - prin intervenţia crescândă a statului în raporturile dintre persoanele private şi prin extinderea corelativă a procedurilor de constrângere iar, pe de altă parte, statul şi autorităţile publice s-au supus tot mai mult, pentru o anumită parte a activităţii lor, mai ales în sectorul industrial sau comercial, dreptului privat.

Relevând faptul că între dreptul public şi dreptul privat graniţele sunt fluctuante, profesorul Ion Deleanu ajunge la concluzia că dipticul roman rămâne actual, cu menţiunea însă că el nu trebuie fetişizat, deoarece ordinea juridică nu poate fi decât unitară.

drept public şi drept privat, dreptul roman a jucat un rol esențial atât sub aspect normativ, cât și sub aspect instituțional în elaborarea și evoluția dreptului modern. Profesorii E. Molcuț și D. Oancea arată că romanii au creat și au cercetat distinct dreptul privat de dreptul public. Potrivit acestei concepții, dreptul privat cuprinde norme juridice care apără interesele indivizilor, în opoziție cu dreptul public, care apără interesele statului. Această concepție a fost exprimată într-o formă clară abia către sfârșitul epocii clasice, în textul prin care Ulpian precizează criteriile pe baza cărora putem distinge domeniul dreptului public de cel al dreptului privat: „publicum jus este quod ad statum rei romanae spectat, privatum quod ad singulorum utilitatem" (dreptul public este cel care se referă la organizarea statului roman, iar dreptul privat - la interesele fiecăruia).

Din punctul de vedere al dreptului intern, dreptul public are ca obiect de reglementare relațiile sociale ce vizează raporturile dintre cetățeni și stat sau raporturile interstatale. Această diviziune a dreptului cuprinde: drept constituțional, drept penal, drept administrativ, drept internațional public etc.

În privința dreptului privat, precizăm că acesta reglementează relațiile patrimoniale și nepatrimoniale ale particularilor. În această diviziune regăsim: drept civil, drept internațional privat etc.

Secțiunea a 6-a. Diviziunea dreptului în drept public și drept privat

După cum s-a arătat, dreptul roman a jucat un rol esențial atât sub aspect normativ, cât și sub aspect instituțional în elaborarea și evoluția dreptului modern. Profesorii E. Molcuț și D. Oancea arată că romanii au creat și au cercetat distinct dreptul privat de dreptul public. Potrivit acestei concepții, dreptul privat cuprinde norme juridice care apără interesele indivizilor, în opoziție cu dreptul public, care apără interesele statului. Această concepție a fost exprimată într-o formă clară abia către sfârșitul epocii clasice, în textul prin care Ulpian precizează criteriile pe baza cărora putem distinge domeniul dreptului public de cel al dreptului privat: „publicum jus este quod ad statum rei romanae spectat, privatum quod ad singulorum utilitatem" (dreptul public este cel care se referă la organizarea statului roman, iar dreptul privat - la interesele fiecăruia).

Din punctul de vedere al dreptului intern, dreptul public are ca obiect de reglementare relațiile sociale ce vizează raporturile dintre cetățeni și stat sau raporturile interstatale. Această diviziune a dreptului cuprinde: drept constituțional, drept penal, drept administrativ, drept internațional public etc.

În privința dreptului privat, precizăm că acesta reglementează relațiile patrimoniale și nepatrimoniale ale particularilor. În această diviziune regăsim: drept civil, drept internațional privat etc.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Drept public şi drept privat