dreptul părţii interesate de a introduce sau nu acţiunea civilă, element component al conţinutului principiului disponibilităţii, exprimând facultatea recunoscută de lege titularului oricărui drept subiectiv (din categoria drepturilor civile) lezat, de a solicita, pe calea sesizării instanţei de judecată, protecţia justiţiei împotriva aceluia care a nesocotit dreptul său. Titularul dreptului lezat are libertatea de a sesiza sau nu justiţia (nemo invitus agere cogitur); în principiu, lui i se recunoaşte această facultate, fiind cel mai în măsură să cunoască faptul încălcării dreptului respectiv, care, în majoritatea cazurilor, este un drept patrimonial izvorât dintr-un raport juridic civil, în procesul civil român, principiul disponibilităţii nu este absolut, alte persoane sau organe decât titularul dreptului având legitimare procesuală activă. Astfel, Ministerul Public poate să pornească acţiunea civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege; atunci când acţiunea civilă este pornită de procuror, în proces va fi introdus, în mod obligatoriu, şi titularul dreptului; de asemenea, procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. în anumite cazuri, dreptul de a promova acţiunea civilă este recunoscut şi pe seama altor persoane fizice decât partea interesată, precum şi pe seama unor organizaţii. Astfel, autoritatea tutelară poate sesiza instanţa cu cereri având ca obiect ocrotirea minorilor, decăderea din drepturile părinteşti, obligarea la plata pensiei de întreţinere; potrivit art. 143 C. fam., punerea sub interdicţie poate fi cerută de autoritatea tutelară, precum şi de cei prevăzuţi de lege (art. 115 C. fam.). Asociaţiile pentru protecţia cumpărătorilor au dreptul de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor. De asemenea, instanţa sesizată cu o acţiune de divorţ are obligaţia ca odată cu pronunţarea divorţului să hotărască, chiar din oficiu, căruia dintre părinţi îi vor fi încredinţaţi spre creştere şi educare copiii minori şi să stabilească, totodată, contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorilor respectivi.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Dreptul părţii interesate de a introduce sau nu acţiunea civilă
