Drepturile condamnaţilor la liberarea definitivă şi stingerea unor obligaţii
| Comentarii |
|
drepturi ale condamnaţilor la liberarea definitivă şi stingerea unor obligaţii, în cadrul raportului juridic execuţional penal, momentul împlinirii termenului executării pedepsei constituie momentul în care se stinge acest raport juridic şi constituie, totodată, momentul în care încetează dreptul statului, prin organele sale specializate, de a pretinde celui condamnat să execute pedeapsa, precum şi obligaţia corelativă pentru condamnat de a se supune regimului de executare.
Cu ocazia liberării, deţinutului i se înmânează biletul de liberare, documentele personale şi, la cerere, fotocopii de pe actele din dosarul individual, inclusiv de pe actele medicale, precum şi o scrisoare medicală către medicul de familie. De asemenea, după restituirea către administraţia locului de deţinere a bunurilor încredinţate, deţinutului i se înmânează bunurile şi sumele de bani deţinute conform dispoziţiilor legale şi aflate la locul de deţinere, inclusiv documentele referitoare la contul său.
Aşa cum s-a arătat în prima parte a acestui curs. pe parcursul perioadei de detenţiune, condamnatul efectuează diferite munci, pe şantiere, la puncte de lucru, în penitenciar etc., pentru care obţine anumite venituri, care sunt depuse în contul acestuia la trezorerie. Reamintim dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 254/2013, care reglementează soarta veniturilor obţinute de către condamnat pe timpul executării pedepsei închisorii: astfel, veniturile pentru munca prestată se încasează de către administraţia penitenciarului în care se află persoana condamnată şi se repartizează după cum urmează:
a) 40% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei privative de libertate 90% din acesta, iar 10% se consemnează pe numele său, la Trezoreria Statului, urmând să fie încasat în momentul punerii în libertate;
b) 60% din venit revine administraţiei penitenciarului, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice.
Administraţia penitenciarului are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei condamnate posibilitatea încheierii unui contract de asigurare privind contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestată, pe perioada executării pedepsei privative de libertate. Plata contribuţiei la bugetul
asigurărilor sociale de stat se poate face din cota de 90% prevăzută mai sus la lit. a), repartizată pe numele persoanei condamnate.
în cazul în care persoana condamnată a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, o cotă de 50% din procentul prevăzut la lit. a) se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile.
La liberarea din penitenciar, 10% din aceste sume de bani depuse la Trezoreria Statului vor fi înmânate condamnatului pentru a le folosi în viaţa liberă. Este de reţinut şi faptul că, dacă la momentul încarcerării acesta a avut asupra sa anumite bunuri ori anumite sume de bani, cu ocazia liberării îi vor fi restituite şi acestea.
în aceeaşi perioadă a detenţiunii, la locurile de deţinere sau de muncă, dacă condamnatul a cauzat pagube, este legitim ca acesta să fie obligat la despăgubiri, care se realizează prin reţinere din cota de bani ce urmează a-i fi predată, aşa cum s-a arătat mai sus.
în situaţia în care cuantumul despăgubirilor civile depăşeşte cuantumul sumelor de bani ce ii revin condamnatului pentru munca prestată, atunci acesta va fi urmărit prin organele financiare ale organelor locale, după liberarea sa din penitenciar, pe baza ordinului de imputare emis de directorul penitenciarului, care constituie titlu executoriu. împotriva ordinului de imputare persoana condamnată poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data primirii acestuia, la judecătoria în circumscripţia căreia este situat penitenciarul. Hotărârea judecătoriei este definitivă.
Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor încredinţate spre folosinţă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.
Sumele stabilite şi avansate de administraţia penitenciarului în condiţiile cauzării unei pagube în penitenciar cu ocazia desfăşurării unor activităţi, precum şi dacă persoana condamnată a solicitat, contra cost. fotocopii ale documentelor din dosarul individual [art. 60 alin. (3)]. cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă [art. 64 alin. (5)], cele ocazionate de examenul medical [art. 72 alin. (5) din Legea nr. 254/2013] se reţin din cota de 90% repartizată pe numele persoanei condamnate conform art. 87 alin. (1) lit. a) din lege.
în cazul în care deţinutul nu are bani, contravaloarea transportului până la domiciliu se asigură de administraţia locului de deţinere la nivelul tarifului minim practicat de Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. - S.A. De asemenea, administraţia locului de deţinere asigură ţinută civilă de sezon celor care nu posedă, precum şi hrană rece. potrivit normelor în vigoare, pentru numărul de zile necesare transportului până la domiciliul persoanei care se liberează.
Pentru cetăţenii străini, drepturile de mai sus se asigură până la sediul reprezentanţelor diplomatice din România ale statelor care le reprezintă interesele sau până în localitatea din ţară unde aceştia îşi au reşedinţa. Drepturile acordate cetăţenilor străini se acordă în mod corespunzător şi apatrizilor.
Când persoana care urmează a fi pusă în libertate este bolnavă, fiind în imposibilitatea de a se deplasa, cu consimţământul său, este prezentată de administraţia locului de deţinere la un spital din reţeaua sanitară publică, anunţându-se despre aceasta rudele sau, după caz, instituţiile publice sau organizaţiile neguvernamentale de asistenţă socială.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Drepturile condamnaţilor la liberarea definitivă şi stingerea unor obligaţii
