Contractul de tranzacţie
| Comentarii |
|
contractul de tranzacţie, 1. Definiție, caractere şi cadru legal 2. Formarea contractului de tranzacţie 3. Efectele contractului de tranzacţie 4. Modele
1. Definiție, caractere şi cadru legal
Tranzacţia este un contract prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă (art. 2267 alin. 1 Noul Cod Civil).
Prin tranzacţie se pot naşte, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părţi. (art. 2267 alin. 2 Noul Cod Civil).
Prin contract, părţile au obligaţia, în primul rând, de a preveni, de a nu face (a nu se adresa justiţiei) sau de a stinge, de a nu continua un proces deja început. Astfel, tranzacţia presupune trei elemente distincte:
a) existenţa unui drept litigios sau îndoielnic;
b) intenţia părţilor de a pune capăt unui litigiu sau de a-l preveni;
c) existenţa unor concesii reciproce.
Tranzacţia prezintă asemănări cu achiesarea (recunoaşterea necondiţionată a unor pretenţii formulate în justiţie). Deosebirea dintre cele două instituţii juridice constă în aceea că tranzacţia presupune recunoaşterea şi, totodată, renunţarea reciprocă „a drepturilor paralele şi antagoniste formulate de părţi” (ea punând capăt contestaţiei acestor drepturi)'.
Contractul de tranzacţie se aseamănă şi cu desistarea (renunţare la o pretenţie proprie), precum şi cu ratificarea (manifestare unilaterală de voinţă prin care o persoană confirmă, cu efect retroactiv, un act juridic).
în sens larg, tranzacţia este de două feluri: convenţională (când se încheie prin voinţa părţilor, fără intervenţia instanţei) şi judiciară (când se încheie în faţa instanţei de judecată).
Tranzacţia constatată printr-o hotărâre judecătorească (prin care se pune capăt unui proces început), poate fi desfiinţată prin acţiune în nulitate sau acţiune în rezoluţiune ori reziliere, precum orice alt contract.
Tranzacţia judiciară poate fi, de asemenea, atacată cu acţiune revocatorie sau cu acţiunea în declararea simulaţiei (art. 2278 alin. 1 Noul Cod Civil).
Contractul de tranzacţie se individualizează prin caracterele sale juridice, evidenţiate în continuare.
a). Tranzacţia este un contract consensual, deoarece pentru încheierea sa valabilă este necesar şi suficient simplul acord de voinţă al părţilor.
Precizăm că cerinţa art. 2272 Noul Cod Civil, potrivit căreia tranzacţia trebuie să fie constatată în scris, are numai semnificaţie ad probationem.
în doctrină s-a apreciat că, şi atunci când tranzacţia produce efecte pur declarative, forma autentică nu este necesară, recunoaşterea unui drept preexistent neavând semnificaţia unei înstrăinări.
In schimb, jurisprudenţa a statuat că nu poate fi promovată în instanţă o tranzacţie care are ca obiect o donaţie înscrisă printr-un act sub semnătură privată, deoarece s-ar eluda dispoziţiile imperative ale legii referitoare la forma autentică a donaţiilor.
b). Tranzacţia este un contract bilateral (sinalagmatic), deoarece ambele părţi contractante îşi asumă obligaţii, fiecare dintre ele fiind ţinută la executarea unei prestaţii în schimbul renunţărilor sau promisiunilor celeilalte părţi.
c). Tranzacţia este un contract cu titlu oneros, deoarece prin încheierea sa, în toate cazurile, părţile contractante urmăresc un avantaj de natură patrimonială.
Contractul îşi păstrează caracterul oneros chiar şi atunci când avantajele obţinute de părţi, prin tranzacţie, sunt inegale.
d). Tranzacţia este un contract comutativ, deoarece ambele părţi contractante îşi cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor lor încă de la momentul încheierii contractului.
e). Tranzacţia este, de regulă, un contract încheiat intuitu personae, calităţile persoanei cu care se contractează având un rol determinant în perfectarea contractului.
f).Tranzacţia este indivizibilă (în ceea ce priveşte obiectul său). Astfel, în lipsa unei stipulaţii contrare, ea nu poate fi desfiinţată în parte (art. 2269 Noul Cod Civil).
Contractul de tranzacţie este reglementat de Codul civil în Cartea a V-a, Titlul IX „Despre contracte speciale”, Capitolul XX, art. 2267-2278.
2. Formarea contractului de tranzacţie
în principiu, tranzacţia trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de validitate ca şi celelalte contracte. în caz contrar, contractul se sancţionează cu nulitatea (care are drept efect desfiinţarea sa, fiind „considerat că nu a existat niciodată încheiat” -art. 1254 alin. 1 Noul Cod Civil).
A. Condiţii de validitate
Particularităţile formării tranzacţiei se manifestată, mai ales, în materie de capacitatea părţilor, obiectul şi cauza contractului.
a). Pentru valabilitatea tranzacţiei, părţile trebuie să aibă deplină capacitate de a dispune de drepturile care formează obiectul contractului.
Potrivit art. 2271 Noul Cod Civil, cei care nu au „deplină capacitate” pot tranzacţiona numai în condiţiile prevăzute de lege (art. 2271 Noul Cod Civil).
Când tranzacţia este încheiată prin mandatar, acesta are nevoie de procură specială.
b). Obiectul tranzacţiei trebuie să se afle în circuitul civil. per a contrario, bunurile scoase din circuitul civil (inalienabile) nu pot face obiectul unei tranzacţii (de exemplu, pensia alimentară a unei persoane, dreptul la viaţă etc.).
Se poate tranzacţiona asupra oricărui drept patrimonial pur şi simplu, sub condiţie, cu termen, eventual. Inclusiv bunurile viitoare pot forma obiectul tranzacţiei.
c). Tranzacţia nu poate avea un obiect ilicit (sau imoral). Astfel, în doctrină şi ju-risprudenţă, s-a apreciat că, într-un proces penal, partea vătămată nu trebuie să profite de poziţia sa şi să obţină de la inculpat, prin intermediul unei tranzacţii, o despăgubire mult mai care decât paguba produsă, săvârşind în acest caz „un abuz în exerciţiul dreptului de a tranzacţiona’.
De precizat că, nu se poate tranzacţiona asupra capacităţii sau stării civile a persoanelor şi nici cu privire la drepturi de care părţile nu pot să dispună potrivit legii (art. 2268 alin. 1 Noul Cod Civil).
Ca excepţie la interdicţia de mai sus, se poate însă tranzacţiona asupra acţiunii civile derivând din săvârşirea unei infracţiuni (art. 2268 alin. 2 Noul Cod Civil).
d). Tranzacţia „se mărgineşte numai la obiectul ei”. Astfel, „renunţarea făcută la toate drepturile, acţiunile şi pretenţiile, nu se întinde decât asupra cauzei cu privire la care s-a făcut tranzacţia” (art. 2270 alin. 1 Noul Cod Civil).
Tranzacţia nu priveşte decât cauza cu privire la care a fost încheiată, fie că părţile şi-au manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei (art. 2270 alin. 2 Noul Cod Civil).
Mai arătăm că, potrivit art. 1124 Noul Cod Civil, nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzacţia şi alte contracte anume prevăzute de lege.
Atunci când părţile, prin încheierea contractului, urmăresc un scop ilicit (de exemplu, obţinerea unei despăgubiri de la asigurarea peste valoare a bunului asigurat, realizând astfel o supraasigurare), tranzacţia este nulă absolut.
B. Nulitatea contractului de tranzactie
În principiu, tranzacţia poate fi afectată de aceleaşi cauze de nulitate ca orice alt contract, (art. 2273 alin. 1 Noul Cod Civil).
Ca excepţie de la regula de mai sus, tranzacţia „nu poate fi anulată pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neînţelegerii părţilor şi nici pentru leziune” (art. 2273 alin. 2 Noul Cod Civil).
Este de asemenea nulă tranzacţia încheiată pentru executarea unui act juridic lovit (şi el) de nulitate absolută. Face excepţie, cazul în care părţile au tranzacţionat expres asupra nulităţii (art. 2274 alin. 1 Noul Cod Civil).
în cazul în care tranzacţia s-a încheiat pentru executarea unui act anulabil, anularea tranzacţiei poate fi cerută doar de partea care la data încheierii tranzacţiei nu cunoştea cauza de anulabilitate (art. 2274 alin. 2 Noul Cod Civil).
Potrivit art. 2275 Noul Cod Civil, este, de asemenea, nulă tranzacţia încheiată pe baza unor înscrisuri dovedite ulterior ca fiind false.
De precizat că, în principiu, descoperirea ulterioară de înscrisuri necunoscute părţilor şi care ar fi putut influenţa conţinutul tranzacţiei nu reprezintă o cauză de nulitate a tranzacţiei. Ca excepţie, nulitatea operează atunci când înscrisurile au fost ascunse de către una dintre părţi sau, cu ştiinţa ei, de către un terţ (art. 2276 alin. 1 Noul Cod Civil).
Tranzacţia asupra unui proces este anulabilă la cererea părţii care nu a cunoscut că litigiul fusese soluţionat printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat (art. 2277 Noul Cod Civil).
între tranzacţie şi autoritatea lucrului judecat există şi deosebiri. De exemplu, în timp ce o hotărâre judecătorească nu poate avea ca obiect decât un litigiu existent pe rolul instanţei, tranzacţia poate avea loc şi în legătură cu un proces care se află pe punctul de a fi declanşat sau o hotărâre judecătorească poate fi desfiinţată şi parţial, în schimb, datorită caracterul său indivizibil, tranzacţia nu poată fi anulată decât în întregime.
3. Efectele contractului de tranzacţie
a). Efecte declarative. Deşi în doctrină părerile au fost împărţite, majoritatea autorilor au recunoscut că tranzacţia produce efecte declarative, deoarece are ca scop recunoaşterea unor drepturi preexistente (şi nu conferirea unor drepturi noi, ca în cazul contractelor translative de proprietate').
Caracterul declarativ al contractului de tranzacţie determină următoarele consecinţe: tranzacţia nu poate constitui un just titlu, pentru a face operantă uzuca-piunea de 10 (realizată în condiţiile art. 930 Noul Cod Civil); părţile nu sunt obligate să-şi
garanteze, reciproc, drepturile respective; contractul produce efecte retroactive, de la data constituirii drepturilor recunoscute etc.
Când obiectul tranzacţiei este un imobil (sau alte drepturi reale susceptibile de ipotecă), contractul va fi opozabil terţilor.
b). Efecte extinctive. După perfectarea contractului, părţile nu mai pot să formuleze pretenţii legale legate de drepturile care au format obiectul tranzacţiei.
Astfel, o eventuală acţiune introdusă de una dintre părţi, în legătură cu drepturile care au format obiectul tranzacţiei, va fi respinsă pe excepţie, tranzacţia operând cu puterea unei hotărâri judecătoreşti definitive (asimilarea nu este însă completă, deoarece tranzacţia nu constituie titlu executoriu).
Potrivit art. 439-440 C. proc. civ., tranzacţia (judiciară) va fi încheiată în formă scrisă şi va alcătui dispozitivul hotărârii. Hotărârea care consfinţeşte tranzacţia (cunoscută şi sub denumirea de hotărâre de expedient) intervenită între părţi poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.
c). Efecte constitutive sau translative. în vederea stingerii unui litigiu, prin tranzacţie, părţile pot să promită anumite prestaţii noi (a face, a nu face sau a da) în schimbul renunţării de cealaltă parte la pretenţiile sale (de exemplu, se recunoaşte dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat contra unei sume de bani).
în privinţa drepturilor constitutive sau transmise, tranzacţia nu va avea efecte retroactive, ci numai pentru viitor (ex nune), iar părţile vor fi ţinute de obligaţia de garanţie pentru vicii ascunse şi pentru evicţiune.
în acest context, reamintim că drepturile reale imobiliare se dobândesc atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară (art. 885 alin. 1 Noul Cod Civil).
d). Efecte relative. Contractul de tranzacţie produce efecte numai faţă de părţi, nu şi faţă de terţi (res inter alios acta).
Deşi tranzacţia produce efecte retroactive, ea este inopozabilă faţă de terţii care au dobândit (înainte de tranzacţie) drepturi asupra bunului litigios.
în încheierea prezentării succinte a problematicii tranzacţiei, precizăm că particularitatea principală a acestui contract este că „tranzacţia se află la hotarul între dreptul civil şi dreptul procesual civil. Mecanismul şi domeniul său sunt impregnate de reguli de procedură civilă' (s.n.).
4. Modele
INSTANŢA
(JUDECĂTORIA, TRIBUNALUL, CURTEA DE APEL,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE)
SECŢIA....................
DOSAR NR._
TRANZACŢIE
încheiată între:
_, cu domiciliul/sediul în ,_, înregistrată la registrul_ sub nr._, CUI , reprezentată de , în calitate de reclamant/creditor în cauza ce formează obiectul Dosarului nr._aflat pe rolul acestei instanţe
Şi
_ , cu domiciliul/sediul în , _, înregistrată la registrul_sub nr._, CIF_, reprezentată de , în calitate de pârât/debitor în cauză, prin intermediul căreia am convenit stingerea litigiului ce formează obiectul
Dosarului nr._ aflat pe rolul Secţia a_, după cum urmează:
Art. 1. Pârâtul/debitor _ , recunoaşte faptul că în momentul încheierii prezentei tranzacţii datorează următoarele sume de bani faţă de RECLAMANTUL/CREDITOR , rezultate din derularea raporturilor
juridice ce au făcut obiectul contractului nr._evidenţiate în facturile de mai jos după cum urmează:
Nr. | Document | Valoare restantă |
Factura | Lei | |
Factura | Lei | |
Factura | Lei | |
Total: LEI | ||
Art. 2. Reclamantul/creditor_înţelege să primească suma de_ Ron de la pârâtul/debitor _ , consemnată prin , cu titlu de plată a contractului/facturii/cecului/cambiei/biletului la ordin etc.
Art. 3. Pârâtul/debitor _ este de acord să achite reclamantului/creditoarului_suma de_lei reprezentând debitului prevăzut la art. 1 din prezenta tranzacţie în _ tranşe, după cum urmează:
Nr. | Data | Valoarea Achitată |
1. | ||
2. | ||
3. | ||
4. |
Art. 4 Plata prevăzută la articolul anterior se va face prin Prezenta tranzacţie s-a încheiat azi_, în exemplare, unul pentru instanţă şi câte unul pentru fiecare parte.
Art. 5. (1) Părţile declară că nu mai au, una împotriva celeilalte, nici o pretenţie materială, financiară sau de altă natură în legătură cu raporturile juridice consemnate în prezenta tranzacţie.
(2) Ambele părţi se obligă să se prezinte în faţa instanţei pentru a confirma conţinutul şi valabilitatea prezentei tranzacţii pentru a fi constatată printr-o hotărâre judecătorească.
RECLAMANT/CREDITOR_
prin,
X.
PÂRÂT/DEBITOR_
prin,
TRANZACŢIE
încheiată azi_
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE:
1 ._, domiciliat în , str. nr. bl. _ sc. _ ap. , sector/judeţ, în calitate de creditoare-reclamantă în Dosarul nr._, aflat pe rolul_, pe de o parte şi,
Şi
2 ._, domiciliat în_, str._nr._, bl._
sc. ap. sector_în calitate de debitoare-pârâtă, în acelaşi dosar, pe de altă parte.
în urma negocierii purtate, în care s-au recunoscut şi stabilit pretenţiile reciproce şi în care s-au efectuat concesii şi renunţări, Am hotărât de comun acord, următoarele:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
Prezenta TRANZACŢIE are ca scop stingerea litigiului ce formează obiectul Dosarului nr._, aflat pe rolul_, în următoarele condiţii:
a) _
III. CONDIŢII Şl MODALITĂŢI DE PLATĂ
Dacă una dintre părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin prezenta, astfel cum au fost asumate (la termenul şi în condiţiile convenite), atunci se consideră că prezenta tranzacţie nu a fost încheiată, cu consecinţa repunerii
părţilor în situaţia anterioară. Prezenta clauză reprezintă o condiţie rezolutorie pentru contractul de tranzacţie.
IV. DISPOZIŢII FINALE
înscrisul constatator al prezentei tranzacţii se va prezenta instanţei de judecată şi va servi pentru înscrierea înţelegerii părţilor în evidenţele financiar-contabile ale celor două societăţi contractante.
Oricare dintre cele două părţi se va putea prezenta, la termenul de judecată,
înaintea instanţei, pentru a cere, încetarea Dosarului nr._aflat pe rolul_sau a oricărui alt dosar, ce se va deschide pe baza
pretenţiilor legate de pretenţiile sus stipulate, indiferent de cadrul procesual sau/şi de instituţia chemată să se pronunţe.
Prezentul reprezintă înscris sub semnătură privată şi a fost încheiat azi, _, în două exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte.
