Jocul și pariul
| Comentarii |
|
jocul și pariul, 1. Definiție 2. Caractere juridice 3. Efectele jocului şi ale pariului 4. Cadrul legal în materia jocului şi pariului
1. Definiție
Jocul şi prinsoarea (pariul) sunt contracte prin care părţile se obligă reciproc a plăti o sumă de bani câştigătorului, în caz de producere sau nu a unui eveniment, a cărui realizare depinde de forţa, îndemânarea, cunoştinţele etc. unor persoane sau de hazard şi în care există şanse de câştig sau pierdere pentru ambele părţi.
în doctrină (dar nu şi în dispoziţiile actelor normative în materie) se face distincţie între noţiunea de joc şi cea de pariu, elementul care face deosebirea fiind rolul părţilor în producerea evenimentului care determină efectele contractelor.
Astfel, dacă părţile vor îndeplini un rol activ în producerea evenimentului, contractul va fi de joc (de exemplu, contractul dintre sportivii unei întreceri), iar dacă părţile nu vor participa direct la eveniment, contractul va fi de prinsoare (de exemplu, contractul încheiat de spectatorii unui meci de fotbal).
Jocul este un contract prin care părţile îşi promit, una alteia, o sumă de bani sau o altă prestaţie, pentru cazul în care un eveniment sau un fapt, în care sunt implicate direct, se va produce.
Când câştigul sau pierderea, în cazul jocului, depinde numai de hazard (şi nu de îndemânarea, forţa, inteligenţa părţilor), jocul se mai numeşte de noroc, iar dacă faptul producerii evenimentului depinde de îndemânarea, dibăcia, practica părţilor, jocul va fi de îndemânare.
Pariul (prinsoarea, rămăşagul) este un contract prin care părţile se obligă să plătească una alteia, de regulă, o sumă de bani, pentru cazul producerii sau nu a unui eveniment la care ele nu participă direct şi asupra finalizării căruia au poziţii contradictorii.
De precizat că „faptul sau evenimentul (finalizarea acestuia - s.n.) trebuie să fie necunoscut de părţi în momentul prinsorii” (a încheierii contractului).
Contractele de joc şi pariu sunt reglementate de Codul civil în Cartea a V-a, Titlul IX „Despre contracte speciale”, Capitolul XIX, art. 2264-2266 precum şi în alte acte normative cu caracter special, dintre care enumerăm:
- O.U.G. nr. 77 din 24 iunie 2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc;
- H.G. nr. 870/2009 privind aprobarea normele metodologice de aplicare a
O.U.G. nr. 77/2009.
2. Caractere juridice
Contractele de joc şi pariu au în general caractere juridice comune, dar care le fac să fie distincte, independente de alte contracte civile, după cum urmează:
a). Jocul şi pariul sunt contracte bilaterale (sinalagmatice) în ceea ce priveşte obligaţiile asumate de părţi odată cu încheierea acestora, însă, după producerea evenimentului, în ceea ce priveşte executarea, contractul devine unilateral (întrucât una dintre părţi câştigă, iar cealaltă va pierde).
b). Sunt contracte consensuale, deoarece sunt valabil încheiate prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante. Atât timp cât obligaţiile născute din contractele de joc sau prinsoare nu sunt apărate pe calea unor acţiuni în justiţie, fiind executate, întotdeauna, doar de bunăvoie, legiuitorul nu a considerat, pe bună dreptate, să impună, ad validitatem, vreo formă solemnă.
c). Jocul şi pariul sunt contracte aleatorii, deoarece pentru fiecare dintre părţi există şanse de câştig sau de pierdere (părţile necunoscându-şi obligaţiile şi întinderea acestora din momentul încheierii contractului).
d). Ca regulă generală, jocul şi pariul au caracter negociat (dar numai în măsura în care voinţa părţilor are un rol determinant la încheierea contractului).
3. Efectele jocului şi ale pariului
întrucât regimurile juridice ale contractelor de joc şi prinsoare sunt asemănătoare, urmează ca studiul efectelor lor să se facă împreună.
Potrivit art. 2264-2266 Noul Cod Civil, efectele contractelor de joc şi pariu (valabil încheiate), sunt diriguite de două reguli importante.
A. Câştigătorul nu are drept la acţiune
Potrivit art. 2264 alin. 1 Noul Cod Civil, „Pentru plata unei datorii născute dintr-un contract de joc sau de pariu nu există drept la acţiune" (s.n.).
Ca regulă în materie, rezultă că atunci când pierzătorul plătitor nu îşi execută de bunăvoie obligaţia sa de plată, câştigătorul nu va avea acţiune în justiţie pentru a-şi reclama câştigul.
în concluzie, în principiu, „obligaţiile născute din aceste contracte sunt lipsite de sancţiune" (s.n.).
Ca excepţie, de la regula instituită de art. 2264 alin. 1 Noul Cod Civil, potrivit căreia câştigătorul jocului nu are acţiune împotriva pierzătorului, art. 2265 alin. 1 Noul cod civil recunoaşte caracterul perfect al obligaţiei născute din „competiţiile sportive”.
Astfel, dispoziţiile art. 2264 Noul Cod Civil, nu se aplică pariurilor făcute între persoanele care „iau ele însele parte la curse, la jocuri de îndemânare sau la orice fel de jocuri sportive” (art. 2265 alin. 1 Noul Cod Civil).
în doctrină s-a apreciat că excepţia introdusă de art. 2265 alin. 1 Noul Cod Civil îşi are esenţa în faptul că legea „a vrut să încurajeze sporturile care contribuie la igiena publică şi la dezvoltarea sănătoasă a generaţiilor tinere”, dar şi pentru faptul că această categorie de jocuri (competiţiile sportive) nu sunt propriu-zis jocuri de noroc, deoarece calităţile sportivilor „prezintă o importanţă mai mare pentru rezultat decât elementul norocului”.
De remarcat că excepţia de mai sus operează numai între participanţii jocurilor sportive, şi nu între alte persoane (de exemplu, spectatori) şi se aplică exclusiv jocurilor sportive (nu şi celor intelectuale sau care depind numai de hazard).
Articolul 2265 alin. 2 Noul Cod Civil limitează, totuşi, dreptul la acţiune al sportivului astfel că „dacă suma pariului este excesivă, instanţa poate să respingă acţiunea sau, după caz, să reducă suma”.
Tot ca excepţie de la regula instituită de art. 2264 alin. 1 Noul Cod Civil, în toate cazurile, jocurile şi pariurile „dau loc la acţiune în justiţie” atunci când au fost „permise de autoritatea competentă’ (art. 2266 Noul Cod Civil). Astfel, contractele joc şi pariu autorizate se supun sub acest aspect, dreptului comun.
De precizat că, datoriile născute din contractul de joc sau de pariu nu pot constitui obiect de tranzacţie, recunoaştere de datorie, compensaţie, novaţie, remitere de datorie cu sarcină ori alte asemenea acte juridice (art. 2264 alin. 3 Noul Cod Civil).
B. Pierzătorul nu poate cere restituirea plăţii
în principiu, „cel care pierde nu poate să ceară restituirea plăţii făcute de bunăvoie” (art. 2264 alin. 2 Noul Cod Civil).
Ca excepţie, restituirea plăţii efectuate de jucător putând fi cerută numai:
- în caz de fraudă sau
- dacă acela care a plătit era lipsit de capacitate de exerciţiu ori avea capacitate de exerciţiu restrânsă (art. 2264 alin. 2 Noul Cod Civil).
Rezultă că, în concepţia Codului civil, datoriile din joc şi prinsoare executate de bunăvoie, „nu pot da naştere la acţiunea în repetiţie, plata fiind valabilă’ (s.n.).
Deci legea a intervenind în defavoarea câştigătorului (pe care l-a lipsit de dreptul la acţiune pentru a reclama plata câştigului), dar şi asupra pierzătorului (lipsindu-l de dreptul la acţiune pentru restituirea plătii făcute). în acest fel, legea a refuzat „nu numai acţiunea, dar şi repetiţiunea" (s.n.).
în doctrină, datoriile de joc au fost asimilate cu obligaţiile civile imperfecte (naturale).
Cadrul legal în materia jocului şi pariului
Potrivit O.U.G. nr. 77/2009, organizarea şi exploatarea activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat. Activitatea de autorizare a organizării şi exploatării jocurilor de noroc se realizează de Ministerul Finanţelor Publice, prin Comisia de autorizare a jocurilor de noroc (art. 1 alin. 1 şi 3 din ordonanţă).
în accepţiunea legii, prin joc de noroc se înţelege activitatea comercială care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: se atribuie câştiguri materiale (de regulă băneşti) ca urmare a oferirii publice de către organizator a unui potenţial câştig şi a acceptării ofertei de către participant, cu perceperea unei taxe de participare directe sau disimulate, câştigurile fiind atribuite prin selecţia aleatorie a rezultatelor
evenimentelor care fac obiectul jocului, indiferent de modul de producere a acestora (art. 3 alin. 1 din ordonanţă).
Potrivit art. 11 din ordonanţă, nu sunt considerate jocuri de noroc şi sunt permise fără autorizare următoarele tipuri de jocuri:
- tombolele organizate în şcoli, în grădiniţe sau în alte colectivităţi şi care au un caracter distractiv şi nonprofit pentru organizatori;
- jocurile de tip distractiv, exploatate prin intermediul unor maşini, aparate, dispozitive de orice fel şi care nu presupun câştiguri bazate pe elemente aleatorii, ci au ca scop testarea forţei, inteligenţei şi dexterităţii participantului;
- acţiunile organizate de diferiţi operatori economici, în condiţiile legii, în scopul stimulării vânzărilor şi care nu presupun taxă de participare, respectiv niciun fel de cheltuială suplimentară din partea participanţilor şi nici majorarea preţului pe care produsul l-a avut anterior desfăşurării acţiunii publicitare.
Potrivit art. 10 din ordonanţă, jocurile de noroc se clasifică după cum urmează:
a).jocuri loto, dacă sunt folosite rezultatele pur aleatorii ale unor evenimente ce constau în extrageri de numere, de litere, bilete sau simboluri, indiferent de procedurile şi caracteristicile mijloacelor utilizate pentru efectuarea extragerilor (urne, roţi, cupe şi alte asemenea mijloace) care nu se desfăşoară în prezenţa jucătorilor, în această categorie se includ: loteriile, inclusiv cele instantanee, şi orice joc de noroc care nu se desfăşoară în prezenţa jucătorilor şi care constă în extrageri de numere, de litere, simboluri, formulare sau bilete, prin intermediul cărora pot fi obţinute diverse câştiguri determinate de evenimente care nu se desfăşoară în prezenţa fizică a jucătorilor, cu excepţia jocurilor de noroc definite în continuare;
b). pariuri, dacă sunt folosite rezultatele unor evenimente ce se vor produce fără implicarea organizatorilor.
Pariul este un joc de noroc în care participantul trebuie să indice rezultatele unor evenimente ce urmează să aibă loc sau care sunt generate aleatoriu de un sistem informatic independent. în această categorie se includ:
- pariurile mutuale, în cadrul cărora premiul se distribuie participanţilor declaraţi câştigători proporţional cu numărul variantelor câştigătoare deţinute de fiecare dintre aceştia, organizatorul fiind implicat doar în procesul de colectare a taxelor de participare şi de distribuire a sumelor stabilite cu titlul de premii, în conformitate cu prevederile regulamentelor de joc respective;
- pariurile în cotă fixă, în cadrul cărora organizatorul este cel care stabileşte, pe baza unor criterii proprii, şi aduce la cunoştinţa participanţilor cotele de multiplicare a mizei în cazul în care variantele jucate sunt declarate câştigătoare, în conformitate cu prevederile regulamentelor de joc respective. Valoarea fiecărui câştig este fixată prin regulament (sumă fixă sau multiplu de miză) independent de totalul mizelor;
c). jocuri de noroc caracteristice activităţii cazinourilor, dacă evenimentele se produc cu ajutorul unor mijloace specifice de joc, în prezenţa fizică a participanţilor, cu sau fără participarea directă a acestora. Mijloacele specifice de joc folosite pot fi: cărţi de joc, zaruri, bile de ruletă, rulete şi mese de joc, inclusiv instalaţiile auxiliare ale acestora, precum şi alte mijloace de joc stabilite prin hotărâre a Guvernului;
d). jocurile tip slot-machine, dacă evenimentele sunt organizate în prezenţa fizică a participanţilor, prin intermediul maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor specifice, iar câştigul depinde de hazard;
e). jocurile bingo desfăşurate în săli de joc, cu câştiguri generate de elemente aleatorii, organizate prin folosirea echipamentelor complexe de extragere de tip loteristic, care sunt caracterizate prin extrageri şi premieri succesive, în prezenţa fizică a jucătorilor;
f). jocurile bingo organizate prin intermediul sistemelor reţelelor de televiziune, cu câştiguri generate de elemente aleatorii, organizate prin folosirea echipamentelor complexe de extragere de tip loteristic, care sunt caracterizate prin extrageri şi premieri succesive, fără prezenţa fizică a jucătorilor.
Părţile contractante sunt organizatorul de jocuri de noroc şi participantul la jocul de noroc.
Prin organizator de jocuri de noroc se înţelege persoana juridică autorizată să organizeze şi să exploateze jocuri de noroc în condiţiile ordonanţei de urgenţă. Poate dobândi această calitate persoana juridică de drept român constituită în condiţiile legii.
Prin participant la jocul de noroc se înţelege orice persoană fizică majoră care doreşte şi are dreptul legal să participe la jocuri de noroc autorizate în condiţiile ordonanţei de urgenţă. Participarea la joc presupune acceptarea necondiţionată a regulamentului respectivului joc de noroc (art. 6 şi art. 7 din ordonanţă).
Prin taxă de participare directă se înţelege suma de bani percepută direct de la participant de către organizator în schimbul dreptului de participare la joc.
Prin taxă de participare disimulată se înţelege orice sumă încasată sau solicitată suplimentar faţă de contravaloarea percepută de la aceeaşi persoană de acelaşi operator economic (art. 4 alin. 1 şi 2 din ordonanţă).
Nu sunt permise ca instrumente de plată cele utilizate în sistemul financiar-bancar (ordine de plată, cambii, bilete la ordin, viramente, foi de vărsământ etc.) ori alte hârtii de valoare/cu valoare declarată sau vouchere (art. 5 alin. 5).
Prin mijloc de joc se înţelege orice suport material, inclusiv suportul informatic, care serveşte sau permite organizarea, desfăşurarea ori participarea la jocuri de noroc. Mijlocul de joc poate fi de bază şi auxiliar.
Mijlocul de joc de bază este orice suport material, inclusiv suportul informatic, care generează, în mod direct, elementele aleatorii ce stau la baza jocurilor de noroc (art. 5 alin. 1).
Mijlocul de joc auxiliar este orice suport material, inclusiv suportul informatic, care, deşi nu face parte integrantă din mijlocul de joc de bază, concură împreună cu acesta la organizarea şi desfăşurarea jocurilor de noroc ori la participarea la astfel de activităţi (de exemplu, jetoane, impulsuri, tichete sau altele).
Câştigul sau premiul reprezintă sumele în bani, bunurile sau serviciile acordate de organizator participantului la joc declarat câştigător, în conformitate cu prevederile cuprinse în regulamentul respectivului joc de noroc. Răspunderea privind acordarea câştigului sau premiului revine în exclusivitate organizatorului jocului de noroc (art. 8 din ordonanţă).
în doctrina franceză s-a apreciat că autorizarea jocurilor de noroc nu are ca efect obligativitatea contractelor de joc de noroc, deoarece practicarea lor în săli autorizate nu le face mai puţin periculoase ori imorale decât atunci când sunt încheiate între particulari, într-un loc privat.
Fără a stabili regimul juridic al jocurilor de noroc, observăm numai că dispoziţiile
O.U.G. nr. 77/2009 sunt totuşi de natură a deroga de la dreptul comun consacrat de Codul civil. Astfel, dezvoltarea jocurilor de noroc autorizate extinde aria de aplicabilitate a art. 2265 alin. 1 Noul Cod Civil, în detrimentul regulii consacrate de art. 2264 din acelaşi cod.
De menţionat că nici actele normative recente nu au consacrat o dispoziţie specială privind protecţia consumatorilor participanţi la joc. în aceste condiţii, de lege lata, ne putem baza numai pe dispoziţiile comune ale Codului civil (în materia contractului de joc şi prinsoare), precum şi pe actele normative cu incidenţă în materie (de exemplu, Legea nr. 296/2004 - Codul consumului, O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului etc.).
Precizăm că protecţia consumatorului participant la joc îmbracă două forme, anume: mai întâi, protecţia consumatorului faţă de el însuşi şi faţă de pasiunea lui pentru joc; apoi, faţă de cei care îi întreţin această pasiune'.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 21/1992, statul este garantul protecţiei cetăţenilor săi, în calitatea lor de consumatori, protecţie care se realizează prin mijloacele prevăzute de lege. Astfel, o serie de măsuri sunt menite să împiedice jucătorul pasionat de „a se abandona pasiunii sale devastatoare”. Unele dintre aceste măsuri privesc limitări impuse de autorităţi (a se vedea, de exemplu, cazul minorului şi al incapabililor).
în privinţa câştigurilor puse în joc în cadrul unei loterii publicitare, anunţurile de prezentare trebuie să precizeze natura, numărul şi valoarea comercială a respectivelor câştiguri, precum şi următoarea menţiune: „regulamentul de participare/desfăşurare este disponibil în mod gratuit oricărui solicitant”. în acest scop, se va menţiona adresa sau numărul de telefon la care solicitarea poate fi transmisă, respectiv făcută.
Se consideră publicitate înşelătoare acele fapte prin care organizatorul unei loterii publicitare sugerează destinatarului, prin anunţul publicitar efectuat, că:
a) a intrat în posesia marelui premiu, deşi tragerea la sorţi pentru atribuirea câştigurilor se va desfăşura ulterior;
b) a intrat în posesia unui câştig important, în realitate fiind însă vorba de un premiu de o valoare minimă sau de un premiu de consolare.
Nu sunt asimilate loteriei publicitare concursurile în cadrul cărora premiile sunt câştigate exclusiv datorită abilităţii, cunoştinţelor şi perspicacităţii participanţilor, câştigătorul fiind desemnat în funcţie de valoarea prestaţiei sale.
