Efectele nulităţii actelor de procedură
| Comentarii |
|
efectele nulităţii actelor de procedură, consecinţele juridice care se produc ca urmare a îndeplinirii actului cu nesocotirea dispoziţiilor legale privitoare la desfăşurarea procesului civil şi aplicării sancţiunii nulităţii. Nulitatea - fie absolută, fie relativă - produce efecte specifice: privitor la actul nelegal îndeplinit, un efect direct, de desfiinţare a actului anulat şi a efectelor acestuia, şi un efect extensiv, de iradiere sau extindere a sancţiunii şi asupra altor acte de procedură; privitor la activitatea participantului la proces de la care emană actul anulat, invalidarea actului poate genera dreptul sau obligaţia refacerii actului. 1) a) Declararea nulităţii semnifică desfiinţarea din punct de vedere juridic a actului, considerarea sa ca inexistent ori fără valoare în ordinea procesuală. Aceasta determină şi suprimarea efectelor sale. Dacă prin actul anulat s-au dispus anumite măsuri, acestea nu se vor mai aduce la îndeplinire (de exemplu, nu vor putea fi puse în executare dispoziţiile dintr-o hotărâre casată). Dacă actele au fost îndeplinite, ele nu-şi vor realiza funcţia lor procesuală (de exemplu, o cerere de chemare în judecată anulată nu a învestit instanţa cu obligaţia de a soluţiona fondul pretenţiei formulate, nu a întrerupt prescripţia). Regula potrivit căreia actul nul nu are niciun efect nu vizează decât funcţia procedurală a actului, astfel încât acesta va putea produce totuşi unele efecte, altele decât cele urmărite la îndeplinirea lui (de exemplu, cererea de chemare în judecată declarată nulă va putea fi valorificată, într-un alt proces, împotriva celui care a formulat-o, ca o mărturisire extrajudiciară sau ca un început de dovadă scrisă), b) Efectul anulării unui act de procedură se extinde şi asupra altor acte, însă doar dacă între acestea şi actul anulat există o legătură de dependenţă sau continuitate necesară, respectiv dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare. Nulitatea este proprie dacă sancţiunea loveşte actul ca urmare directă a nerespectării condiţiilor sale de vali-
ditate; nulitatea va fi derivată dacă sancţiunea survine nu datorită unui viciu procedural propriu, ci ca o consecinţă a invalidării altor acte procedurale, cu care actul în cauză se află într-un raport de dependenţă funcţională. Efectele anulării unui act se extind, de regulă, asupra actelor următoare (ulterioare). De exemplu, anularea unei hotărâri judecătoreşti în urma revizuirii - sau a altei căi extraordinare de atac -poate atrage după sine şi anularea actelor de executare silită intervenite după rămânerea ei definitivă; anularea procedurii de citare atrage anularea hotărârii. Totuşi, există şi situaţii când nulitatea se răsfrânge şi asupra actelor concomitente (de exemplu, nulitatea declaraţiei martorului atrage nulitatea actului de documentare procesuală îndeplinit concomitent, respectiv al înscrisului în care se consemnează declaraţia) sau anterioare (de exemplu, nulitatea hotărârii pentru neres-pectarea principiului continuităţii se răsfrânge şi asupra actelor îndeplinite cu prilejul dezbaterilor în fond). Dar dacă actele anterioare au o existenţă de sine stătătoare, ele pot rămâne valabile, îndepli-nindu-şi fără nicio restricţie funcţia procesuală pentru care au fost întocmite (de exemplu, casarea unei hotărâri cu reţinerea cauzei spre rejudecare nu atrage după sine şi anularea actelor probatorii administrate în faţa instanţei inferioare). 2) Actul nul poate sau trebuie să fie refăcut. în general, în privinţa actelor părţilor, există doar opţiunea, nu şi obligaţia de refacere (cererea de chemare în judecată anulată pentru nerespectarea unei formalităţi substanţiale poate fi reintrodusă de reclamant, dacă dreptul la acţiune nu s-a prescris; actul nu mai poate fi însă refăcut dacă a intervenit decăderea). Instanţele pot sau, cel mai adesea, trebuie să refacă actele de procedură anulate. Obligaţia lor are în vedere actele proprii sau cele ale altor participanţi, indispensabile procesului (se îndeplineşte corect procedura de citare, se dispune refacerea raportului de expertiză, reascultarea martorului). Refacerea actelor anulate se poate realiza în cursul aceleiaşi instanţe sau de către instanţa superioară (refacerea probatoriului de către instanţa de apel) [v. şi nulitatea actelor de procedură; modalităţi de invocare a nulităţii actelor de procedură; remedierea actelor de procedură].
