Efectul devolutiv al apelului
| Comentarii |
|
efectul devolutiv al apelului, efect specific acestei căi de atac, care permite transmiterea cauzei şi a dreptului de a o judeca, în principiu integral, sub toate aspectele de fapt şi de drept, de la instanţa inferioară la instanţa de grad superior. în consecinţă, în apel se poate proceda la o a doua examinare sau judecare completă a cauzei. Efectul devolutiv este însă limitat la ceea ce a constituit obiectul judecăţii în prima instanţă şi la ceea ce constituie obiectul criticii aduse de apelant activităţii primei instanţe [v. şi tantum devolutum quantum apella-tum; tantum devolutum quantum judicatum]
efect devolutiv - efect juridic al apelului declarat în termen (art. 371 C. proc. pen.), în virtutea căruia instanţa de apel capătă împuternicirea de a înfăptui o nouă judecată, verificând, cu această ocazie, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate. In virtutea efectului devolutiv, instanţa a cărei hotărâre se atacă are obligaţia să trimită dosarul instanţei competente să judece apelul. Recursul, spre deosebire de apel, are un efect devolu-tiv parţial (art. 3856 C. proc. pen.), devoluează numai chestiunile de drept material sau procesual care privesc cauza şi învesteşte instanţa de casare numai cu controlul în drept, nu şi în fapt, al hotărârii instanţei de fond. Efectul devolu-tiv al recursului prezintă anumite limite, determinate de persoana care l-a declarat, persoana la care se referă declaraţia de recurs, calitatea procesuală a recurentului, motivele de casare prevăzute expres în lege. Excepţional, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de lege, iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze cauza sub toate aspectele.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Efectul devolutiv al apelului
