Efectul suspensiv de executare al apelului
| Comentarii |
|
efectul suspensiv de executare al apelului, regulă procedurală care nu îngăduie punerea în executare a hotărârii primei instanţe până la soluţionarea apelului. In dreptul nostru, sunt executorii, în principiu, doar hotărârile definitive, adică hotărârile date în primă instanţă nesusceptibile de a fi atacate cu apel, cele date în primă instanţă şi menţinute de instanţa superioară, care respinge apelul sau neatacate cu apel şi hotărârile date în apel. De aici regula instituită în sistemul nostru potrivit căreia exercitarea apelului constituie un impediment legal la declanşarea executării silite. Acelaşi caracter de impediment la executare îl prezintă şi curgerea termenului de apel. Apelul nu are efect suspensiv de urmărire când este exercitat împotriva hotărârilor executorii de drept sau cu privire la care s-a încuviinţat execuţia vremelnică.
efect suspensiv - efect juridic al apelului (art. 370 C. proc. pen.) şi recursului (art. 385^5 C. proc. pen.) declarate în termen, constând în amânarea producerii consecinţelor juridice ale hotărârii atacate până la judecarea apelului sau recursului. Suspendarea intervine ope legis în cazul unui apel sau recurs declarat în termen, însă în cazul repunerii în termen şi a apelului peste termen, suspendarea hotărârii atacate este lăsată la aprecierea instanţei. Sunt şi situaţii excepţionale când pentru buna desfăşurare a procesului penal nu operează efectul suspensiv al apelului. Recursul este suspensiv de executare atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi în ceea ce priveşte latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel. Efectul suspensiv al recursului operează numai cu privire la partea care l-a declarat. Recursul procurorului, declarat fără rezerve, suspendă executarea tuturor dispoziţiilor din hotărârea atacată. Excepţional, recursul nu suspendă executarea în cazul luării prin încheiere a unei măsuri preventive, luării, revocării şi menţinerii acestei măsuri prin decizie sau sentinţă, confirmării măsurii internării, suspendării judecăţii, liberării condiţionate, cu excepţia recursului declarat de procuror, contestării măsurii asigurătorii, prelungirii arestării preventive.
