eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale, act procedural îndeplinit de notarul public, la cererea părţilor interesate, constând în întocmirea şi eliberarea unui duplicat al unui act original aflat în arhiva biroului notarial. în textul duplicatului trebuie să fie reproduse integral şi identic atât cuprinsul înscrisului original, cât şi cel al încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea actului primar. Pentru eliberarea duplicatului solicitat, notarul public va cita toate părţile sau, după caz, pe succesorii acestora. Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul original [v. şi duplicate; reconstituirea actelor originale].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale
