Electa una via non datur recursus al alteram
| Comentarii |
|
electa una via non datur recursus al alteram, locuţiune latină folosită pentru a desemna limitarea dreptului celor care urmează a se adresa justiţiei, când legea indică două sau mai multe instanţe competente, de a alege şi sesiza prin acţiunea lor numai pe una dintre ele. Stricto sensu, maxima e.u.v. ... vizează stingerea dreptului de opţiune; odată ce ai ales o cale, respectiv competenţa unei instanţe, nu-ţi este îngăduit de a mai recurge la alta. Prin lege un asemenea drept este recunoscut: 1) Persoanei vătămate, pentru valorificarea pretenţiilor civile decurgând dintr-o infracţiune, de a înainta şi exercita acţiunea civilă la instanţa penală sau, separat, la instanţa civilă. în ipoteza în care partea vătămată optează pentru instanţa civilă, maxima e.u.v. ... se conjugă cu regula „le criminel tient le civil en etaf (penalul ţine în loc civilul). Irevocabilitatea dreptului de opţiune are însă şi unele excepţii, determinate fie de ivirea unei piedici în continuarea valorificării unei căi, fie de înlăturarea lor pe parcurs: a) dacă în timpul urmăririi penale a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală, cum ar fi, de exemplu, amnistia, prescripţia sau decesul făptuitorului, partea vătămată nu mai are drept de alegere; în asemenea situaţii, competentă să soluţioneze acţiunea civilă în despăgubiri rămâne (dacă dreptul de opţiune n-a fost exercitat încă) sau devine (prin ivirea necesităţii de părăsire a căii penale) numai instanţa civilă; b) persoana vătămată care a pornit acţiune civilă în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală sau instanţei de judecată penală în următoarele cazuri: când punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc după ce fusese pornită acţiunea civilă şi când procesul penal a fost reluat după suspendare, încetarea urmăririi sau scoaterea de sub urmărire. 2) Reclamantului, în cazul competenţei teritoriale alternative, de a alege şi sesiza numai pe una dintre instanţele deopotrivă competente. Alegerea făcută nu mai poate fi revocată nici prin introducerea unei noi cereri la o altă instanţă dintre cele deopotrivă competente şi nici prin solicitarea de către pârât a declinării de competenţă, întrucât prin introducerea acţiunii la prima instanţă competentă, în baza maximei e.u.v. ..., învestirea acesteia a fost determinată în mod definitiv şi irevocabil [v. şi acţiunea civilă în procesul penal; competenţă teritorială alternativă].
electa una via non datur recursus ad alteram (expr. lat. „odată aleasă o cale nu se mai poate recurge la alta”) - expresie folosită pentru a denumi regula potrivit căreia persoana vătămată prin infracţiune, care s-a constituit parte civilă în procesul penal, nu mai poate pomi - pentru acelaşi fapt provocator de daune - o acţiune în faţa instanţei civile. Tot astfel, persoana care a pornit acţiunea civilă în faţa instanţei civile nu se mai poate constitui parte civilă în procesul penal. Ca excepţie, legea acordă posibilitatea persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă în procesul penal, să pornească acţiune şi în faţa instanţei civile, dacă procesul penal a fost suspendat [art. 19 alin. (3) C. proc. pen.]. De asemenea, persoana vătămată care a pornit acţiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului judiciar, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanţei civile nu poate avea însă loc dacă aceasta a pronunţat o hotărâre, chiar nedefinitivă.
electa una via non datur recursus ad alteram (expr. lat. „odată aleasă o cale nu se mai poate recurge la alta”), adagiu folosit pentru a exprima regula potrivit căreia persoana vătămată prin infracţiune care s-a constituit parte civilă în procesul penal, nu mai poate porni — pentru judecarea aceluiaşi fapt producător de daune — o acţiune în faţa instanţei civile; tot astfel, persoana care a pornit acţiunea civiiă în faţa instanţei civile nu se poate constitui parte civilă in procesul penal. Ca excepţie, legea acordă posibilitatea persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă, să pornească acţiune şi în faţa instanţei civile, dacă procesul penal a fost suspendat (art. 19, alin. 3, C.p.p.). De asemenea, persoana vătămată care a pornit acţiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală sau instanţei de judecată penale, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanţei civile nu poate avea însă loc dacă aceasta a pronunţat o hotărîre chiar nedefinitivă (art. 19, alin. 3, C.p.p.).
