exceptio plurium concubentium, locuţiune latină prin care se desemnează excepţia prin care pârâtul dintr-o acţiune în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei o invocă în apărarea sa, afirmând că în timpul legal al concepţiei copilului a cărui paternitate i se atribuie, mama acelui copil a întreţinut relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi. Prin ea însăşi, această excepţie, chiar atunci când este întemeiată pe probe indubitabile, nu poate antrena respingerea acţiunii ca inadmisibilă, deoarece finalitatea unei astfel de acţiuni este de a se stabili dacă pârâtul este sau nu tatăl copilului reclamant. într-o atare ipoteză însă, devine inevitabilă pentru instanţă încuviinţarea probei ştiinţifice a expertizei medico-legale pentru a se constata dacă, în cazul dat, paternitatea pârâtului nu este exclusă. E.p.c., când este confirmată prin probele dosarului, serveşte ca element ce contribuie la formarea convingerii intime a judecătorului cu referire la temeinicia susţinerilor reclamantei, precum şi la aprecierea critică a dovezilor administrate de reclamantă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Exceptio plurium concubentium
