Executarea silită a titlurilor care conferă drepturi reale asupra bunurilor mobile
| Comentarii |
|
executarea silită a titlurilor care conferă drepturi reale asupra bunurilor mobile, în cazul în care obiectul garanţiei reale îl constituie titluri care atestă drepturi reale asupra unor bunuri mobile, cum sunt recipisele de depozit, warantele şi conosamentele , creditorul îşi poate valorifica garanţia prin vânzarea bunurilor la care se referă aceste titluri.
Titlurile reprezentative de drepturi reale, denumite şi titluri reprezentative de mărfuri, sunt bunuri necorporale ce fac parte din categoria titlurilor de valoare. Mai mult decât atât, toate titlurile reprezentative de drepturi reale sunt negociabile, adică acea categorie a titlurilor de valoare în cazul cărora drepturile şi obligaţiile conferite de ele se transmit prin transmiterea titlului, independent ele raportul juridic fundamental care le-a dat naştere.
Prin titlu de valoare avem în vedere acel înscris căruia, pe de o parte, legea îi recunoaşte caracter constitutiv de drepturi, iar, pe de altă parte, drepturile şi obligaţiile născute din acesta sunt independente de actul juridic din care decurg (raportul juridic obligaţional).
Titlurile reprezentative sunt acele titluri de valoare care conferă titularului lor un drept determinat asupra unei cantităţi determinate de marfă, care este depozitată în locuri speciale (antrepozite, docuri etc.) sau este predată pentru a fi transportată , cu alte cuvinte, încorporează un drept reale asupra unor mărfuri într-un înscris (titlul reprezentativ).
Titlurile reprezentative se subrogă şi pot circula în locul mărfurilor pe care aceste le reprezintă, din această cauză, în literatura juridică afirmându-se că reprezintă o tipologie particulară şi o încorporare a dreptului de proprietate asupra bunului respectiv.
în general, un astfel de document este emis către proprietar de către detentorul precar al acelor bunuri, iar simplul transfer al documentului
echivalează cu un transfer al proprietăţii asupra bunurilor constatate prin respectivul înscris.
Titularul documentului are posesia mărfurilor prin intermediul reprezentantului său (transportatorul, căpitanul vasului, depozitarul), documentul conferindu-i atât un drept de credit viitor, cât şi un drept de dispoziţie asupra mărfurilor.
De regulă, dreptul de proprietate se confundă cu bunul pe care îl are ca obiect (material) ; în această materie însă, cu titlu de excepţie de la regula generală, dreptul de proprietate este separat de existenţa materială a bunului, fiind încorporat într-un document. Tocmai pentru a releva această distincţie şi pentru a evita situaţiile în care o persoană ar revendica dreptul de proprietate asupra bunurilor de la titularul documentelor reprezentative, legea menţionează în mod expres faptul că garanţia reală asupra bunurilor încorporate în titlu se va constitui numai asupra documentelor reprezentative.
Titlurile reprezentative pot fi la ordin, situaţie în care transmiterea lor (inclusiv constituirea garanţiei) se face prin gir (andosare), sau la purtător, transmiterea lor urmând a se face prin simpla tradiţiune a titlului.
Chiar dacă art. 83 alin. (1) din lege se referă doar la dreptul creditorului de a vinde bunurile şi de a distribui preţul, valorificarea bunurilor ce fac obiectul unor astfel de titluri presupune în mod obligatoriu deţinerea înscrisului.
în cazul acestei categorii de bunuri, posesia titlului face dovada dreptului real al creditorului cu privire la bunul înscris în el (de proprietate sau de garanţie), după cum titlul este la ordin sau la purtător.
Creditorul, în temeiul dreptului său de garanţie reală mobiliară, are dreptul să se îndestuleze fie prin vânzarea mărfurilor a căror proprietate a fost înscrisă în titlu, fie vânzând titlul ca atare, în toate cazurile fiind însă obligat să distribuie preţul potrivit prevederilor art. 78 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999.
Executarea garanţiilor reale constituite asupra unor titluri ce constată drepturi reale asupra bunurilor reprezintă o normă specială care derogă de la dreptul comun în materie, prevederile art. 83 alin. (1) fiind aplicabile numai acestei clase de bunuri, spre deosebire de art. 83 alin. (2), care constituie o normă aplicabilă executării garanţiilor reale mobiliare asupra tuturor titlurilor de valoare negociabile, fiind aplicabilă atât titlurilor reprezentative de drepturi reale, cât şi titlurilor de valoare ce încorporează drepturi de creanţă.
Aşadar, prevederile art. 83 alin. (1) nu vor fi aplicabile în cazul garanţiilor reale mobiliare asupra titlurilor de valoare ce încorporează
drepturi de creanţă (nominative sau la purtător), de vreme ce textul legii reprezintă o dispoziţie de excepţie, iar exceptio est strictissimae interpretationis şi generalia specialibus non derogant.
În categoria titlurilor reprezentative de drepturi reale, art. 83 menţionează în mod expres recipisele de depozit şi warantul.
Certificatul (recipisa) de depozit reprezintă tipul „clasic" al titlului reprezentativ de bunuri şi este un înscris care conferă titularului dreptul de proprietate asupra mărfurilor depozitate în magazii specializate (docuri, antrepozite etc.) .
Potrivit art. 9 din această lege, mărfurile pentru care s-a emis recipisa - warant - nu pot fi nici urmărite, nici sechestrate, sub niciun motiv, urmărirea putându-se face numai asupra titlurilor reprezentând marfa şi numai dacă aceste titluri se găsesc încă în mâna debitorului, menţionându-se astfel expres principiul încorporării dreptului de proprietate asupra bunurilor în înscrisul constatator'.
Aceste titluri sunt la ordin, drept pentru care transmiterea lor (inclusiv constituirea garanţiei) se fac prin gir (andosare) .
Fiecare recipisă de depozit are alăturat un buletin de gaj, sub denumirea de „warant", ce cuprinde aceleaşi menţiuni ca şi recipisă.
Warantul este, aşadar, un titlu de valoare ce încorporează dreptul de garanţie reală (gaj) asupra mărfurilor, după cum dreptul de proprietate asupra bunurilor este încorporat în recipisă de depozit*. Cât timp ambele documente se află în posesiunea aceleiaşi persoane, dreptul de proprietate este nedezmembrat. Când însă posesorul recipisei nu deţine şi warantul, înseamnă că asupra mărfurilor constatate prin certificatul de depozit s-a constituit o garanţie.
Pentru a deţine însă titlul în scopul vânzării bunurilor, este necesar ca în prealabil creditorul să intre (paşnic sau forţat) în posesia titlului respectiv, dispoziţiile legii privind luarea în posesie fiind pe deplin aplicabile şi acestei categorii de bunuri.
Dacă garanţia poartă asupra unei recipise de depozit, creditorul se află deja în posesia warantului, iar executarea se va face conform regulilor speciale stabilite pentru aceste titluri reprezentative.
Preţul obţinut în urma vânzării se distribuie potrivit ordinii de prioritate stabilite de dispoziţiile art. 78 din lege.
