Executarea silită asupra titlurilor negociabile
| Comentarii |
|
executarea silită asupra titlurilor negociabile, 1. Despre titlurile (de valoare) negociabile. Clasificarea titlurilor de valoare 2. Despre executarea garanţiilor reale mobiliare având ca obiect titluri negociabile 3. Particularităţi în cazul efectelor de comerţ 4. Particularităţi în cazul executării garanţiilor reale mobiliare emise de o societate comercială pe acţiuni
1. Despre titlurile (de valoare) negociabile. Clasificarea titlurilor de valoare
Pentru ca un înscris să poată fi calificat titlu de valoare, trebuie ca legea să îi recunoască un caracter constitutiv de drepturi, iar drepturile şi obligaţiile născute din titlu să fie independente de actul juridic din care decurg (raportul juridic obligaţional). Aceste titluri ce încorporează anumite valori patrimoniale au fost denumite şi titluri de credit'.
în consecinţă, titlul de valoare este acel înscris în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite dreptul arătat în înscris, caracterul negociabil decurgând din posibilitatea de a transmite drepturile şi obligaţiile încorporate în titlu prin transmiterea titlurilor, în condiţiile legii. în categoria titlurilor negociabile urmează a fi înscrise toate titlurile de valoare care au ca principală caracteristică faptul că drepturile şi obligaţiile conferite de acestea se transmit prin transmiterea titlului, independent de raportul juridic fundamental ce le-a dat naştere.
Principala problemă care se ridică în cazul titlurilor de valoare negociabile o reprezintă faptul că nu există o părere unitară cu privire la sfera noţiuni de „negociabil". O situaţie similară întâlnim inclusiv în terminologia nord-americană, în care titlurile de valoare („instrumentă) sunt clasificate, în principiu, în negociabile şi nenegociabile, în funcţie de posibilitatea de a circula liber. însă şi în acest caz sfera noţiunii de „instrumentă este mai largă în cazul definiţiei date de art. 9-102 (a) (47) din Uniform Commercial Code faţă de cea pe care o găsim în art. 3-104’.
După conţinutul lor, titlurile de valoare pot fi clasificate în: titluri de valoare care dau dreptul la plata unei sume de bani, cum ar fi efectele de comerţ: cambia, biletul la ordin şi cecul; titluri care conferă drepturi complexe patrimoniale şi nepatrimoniale, cum ar fi valorile mobiliare, în principal acţiunile şi obligaţiunile emise de societăţile comerciale deţinute public; titluri de valoare care conferă dreptul la
anumite cantităţi de mărfuri - titluri reprezentative ale mărfurilor: conosamentul, recipisa de depozit, warantul.
După modul de circulaţie, deosebim: titluri nominative, în cuprinsul cărora este menţionat numele posesorului legitim, deci al unei persoane determinate, care este titulară a drepturilor ce rezultă din conţinutul titlurilor respective. Titlurile nominative se transmit prin cesiune. Pe calea cesiunii, transmiterea se face prin consemnarea unei menţiuni în acest sens pe titlu şi prin tradiţiunea titlului către noul titular, în scopul exercitării dreptului. Cesiunea se poate face şi prin act separat, urmând ca posesorul titlului să îşi probeze legitimitatea şi cu actul respectiv. In cazul transferului, este considerat posesor legitim al titlului persoana care îndeplineşte cumulativ două condiţii: posedă documentul şi are numele consemnat în registrul emitentului ; titluri la ordin - cele care cuprind drepturi a căror executare cade în sarcina unei persoane determinate şi care se transmit prin gir: cambia şi biletul la ordin. Operaţiunea girului, prin care se realizează transmiterea titlului, constă într-o menţiune translativă de drepturi făcută de posesorul titlului, chiar în titlu, cu precizarea numelui dobânditorului; titluri la purtător, în cazul cărora persoana titulară a drepturilor este nedeterminată şi care se transmit prin simpla tradiţiune a titlului respectiv (transmiterea materială a înscrisurilor).
După cauză, titlurile de valoare pot fi împărţite în: cauzale, care menţionează cauza obligaţiei, deci cauza pentru care se datorează prestaţiunea: acţiunile, conosamentul, şi abstracte, care încorporează dreptul respectiv, fără a menţiona cauza obligaţiei, având valoare juridică prin ele însele: cambia, biletul la ordin, cecul. Titlurile abstracte sunt valabile independent de menţionarea cauzei.
2. Despre executarea garanţiilor reale mobiliare având ca obiect titluri negociabile
În cazul unei astfel de categorii de bunuri, art. 83 alin. (2) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 nu prevede expres metoda de executare,
ci doar posibilitatea creditorului ca, în caz ele executare, să se poată îndrepta împotriva giranţilor şi avaliştilor.
Executarea se va realiza cu respectarea condiţiilor cerute de lege pentru valorificarea drepturilor care rezultă din aceste titluri, creditorul urmăritor având obligaţia distribuirii preţului.
Ipoteza normei juridice vizează cazul în care nu s-a efectuat plata obligaţiei garantate cu o garanţie reală mobiliară având ca obiect titluri negociabile (de orice fel), adică toate cazurile în care obligaţia garantată nu a fost îndeplinită în mod corespunzător.
Aşadar, neplata vizează plata obligaţie garantate, şi nu situaţia titlurilor de credit negociabile refuzate la plată. în situaţia în care titlul negociabil asupra căruia poartă garanţia este, spre exemplu, o cambie sau un bilet la ordin, creditorul are atât dreptul de a prezenta instrumentul la plată, cât şi, în condiţiile legii speciale [art. 82 alin. (2)], să se îndrepte împotriva giranţilor şi avaliştilor.
Precizarea este utilă, întrucât textul art. 82 alin. (2) este criticat în doctrină , pe de o parte, pentru că nu se referă şi la neaccep-tare, or, în cazul unei cambii, refuzul de acceptare a ei echivalează cu neplata, iar, pe de altă parte, deoarece el are în vedere numai giranţii şi avaliştii, or, o răspundere numai a acestora, fără răspunderea emitentului, adică a debitorului din contractul de garanţie reală mobiliară, în cazul în care acesta a emis titlul negociabil în cauză, ar fi inadmisibilă. Se propune o reformulare a textului cu următorul conţinut: „în caz de neacceptare sau neplată, creditorul garantat cu o garanţie asupra unor titluri de valoare negociabile are dreptul de a executa garanţia şi împotriva giranţilor şi avaliştilor".
Este o opinie care ţine seama de specificul acestor titluri, având în vedere dispoziţiile art. 42 C. corn., cât şi prevederile art. 52 din Legea nr. 59/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi cele ale art. 47 din Legea nr. 58/1934 asupra cecului. Potrivit acestor reglementări, atât emitentul titlului negociabil, în cazul nostru de cele mai multe ori debitorul, cât şi giranţii şi avaliştii răspund solidar .
însă această opinie nu ţine cont de faptul că, pe de o parte, sfera titlurilor negociabile nu este limitată la cea a efectelor de comerţ (cambia, biletul la ordin şi cec-ul), iar, pe de altă parte, că prin plată avem în vedere plata obligaţie principale (obligaţia garantată), şi nu plata ce poate fi cerută în temeiul titlurilor de valoare.
3. Particularităţi în cazul efectelor de comerţ
Articolul 83 alin. (2) prevede dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva giranţilor şi avaliştilor, în concordanţă cu dispoziţiile întregului Titlu VI al Legii nr. 99/1999, care indică prerogativa urmăririi bunului afectat garanţiei în mâinile oricui s-ar afla, însă, în temeiul art. 17 din Legea nr. 58/1934, care limitează răspunderea giranţilor anteriori fată de terti, este avut în vedere numai ultimul giratar, şi anume cel ce deţine titlul de valoare în momentul executării garanţiei.
Dacă însă garanţia reală constă într-un gir pignorativ (cu clauza „în garanţie"), creditorul garantat este el însuşi un giratar şi se va putea îndrepta împotriva celorlalţi giranţi pentru a obţine plata, în cazul în
care debitorul cambiei nu o efectuează la scadentă.
Mai mult, în cazul în care cambia sau biletul la ordin nu a ajuns încă la scadenţă, creditorul va putea transmite cambia unui terţ (prin gir), gir care va fi opozabil tuturor giranţilor şi avaliştilor .
în ceea ce priveşte executarea propriu-zisă a unor astfel de garanţii, trebuie să observăm faptul că efectele de comerţ au, pe de o parte, calitatea de titluri executorii, iar, pe de altă parte, există norme speciale pentru executarea silită unor astfel de bunuri.
Cum se arată şi în doctrină , având în vedere că titlul de valoare în cauză a fost afectat drept garanţie în cadrul unui contract de garanţie reală mobiliară, s-ar putea trage concluzia că executarea se face potrivit regulilor instituite de regimul juridic al garanţiilor mobiliare.
O analiză atentă a constituirii garanţiei reale mobilare asupra titlurilor negociabile arată că aceasta poate avea loc în două modalităţi, şi anume fie debitorul este emitentul titlului în cauză, situaţie în care creditorul va fi beneficiarul acestuia, fie debitorul este giratarul titlului, caz în care el transmite drept garanţie prin gir acest titlu creditorului; în momentul în care titlul de valoare negociabil în cauză fie nu este acceptat, fie este refuzat la plată, beneficiarul, respectiv giratarul ar avea posibilitatea să se îndestuleze din obiectul garanţiei, potrivit regulilor de executare instituite de Titlul VI al Legii nr. 99/1999. Dar, în acest caz, obiectul este însuşi titlul în cauză, care nu este achitat de tras. Potrivit caracterului autonom al titlurilor de valoare negociabile, între titlul în cauză şi raportul juridic fundamental care i-a dat naştere există o relaţie de independenţă. Datorită caracterului originar al dreptului dobândito-rului unui titlu de valoare, în măsura în care acesta nu îşi poate realiza dreptul din cauza refuzului la plată, el nu va avea posibilitatea, potrivit regulilor de executare a garanţiilor mobilare, să se îndrepte asupra altor bunuri ale debitorului, întrucât acestea nu sunt afectate garanţiei. Garanţia priveşte doar titlul în cauză, titlu asupra căruia s-a exercitat refuzul acceptării ori, după caz, al plăţii.
Ca atare, într-un asemenea caz, creditorul nu are deschisă decât calea executării potrivit normelor speciale referitoare la cambie, bilet la ordin sau cec .
Conform literaturii de specialitate, executarea potrivit reglementării cambiale, respectiv asupra cecului are mari avantaje, nelimitându-se la bunurile mobile şi la drepturile de creanţă ale debitorului potrivit executării garanţiilor reale mobiliare . Datorită răspunderii solidare în materia titlurilor de valoare negociabile, creditorul are posibilitatea de a executa silit pe oricare dintre cei obligaţi la plată. Mai mult decât atât, potrivit art. 1043 C. civ., creditorul este îndreptăţit a executa silit concomitent pe fiecare dintre cei obligaţi prin titlul de valoare negociabil, fie ei emitenţi, giranţi sau avalişti, fără a fi ţinut de respectarea vreunei reguli de exercitare a executării silite. Bineînţeles că el nu va putea încasa suma datorată decât o singură dată, dar este evident că răspunderea solidară a celor obligaţi reprezintă un mare avantaj pentru creditor.
în concluzie, trebuie să arătăm faptul că o garanţie reală având ca obiect o cambie, bilet la ordin sau cec poate fi constituită atât prin gir, cât şi prin încheierea unui contract de garanţie reală mobiliară, însă numai garanţia reală mobiliară constituită prin contract va putea fi calificată drept garanţie reală mobiliară ce intră sub incidenţa Titlului VI al Legii nr. 99/1999.
Chiar dacă legislaţia cambială face trimitere la garanţiile reale atunci când vorbeşte de girul pignorativ, în condiţiile art. 13 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, în lipsa contractului de garanţie reală mobiliară încheiat în formă scrisă, această formă de garanţie poate fi calificată cel mult o varietate a gajului.
4. Particularităţi în cazul executării garanţiilor reale mobiliare emise de o societate comercială pe acţiuni
Acţiunile emise de societăţile comerciale pe acţiuni sunt şi ele titluri de credit negociabile. Astfel, în doctrină s-a apreciat faptul pot face obiectul unei garanţii reale mobiliare atât acţiunile emise de o societate pe acţiuni, cât şi cele emise de o societate în comandită pe acţiuni , întrucât acestea sunt titluri negociabile care pot circula în
mod liber .
Acţiunea poate fi definită, atât în cazul societăţilor pe acţiuni, cât şi în cazul societăţilor în comandită pe acţiuni, drept un titlu reprezentativ al contribuţiei acţionarului ce constituie o fracţiune a capitalului social, reglementând raportul juridic (drepturile şi obligaţiile) dintre acţionar şi societate.
în societatea pe acţiuni, capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate, care, în funcţie de drepturile conferite deţinătorilor -egale sau diferite -, se împart în două categorii: acţiuni ordinare şi acţiuni preferenţiale. Ne interesează acţiunile ordinare care, după modul lor de transmitere, pot fi nominative sau la purtător.
Potrivit art. 99' din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, pot fi afectate unei garanţii reale (mobiliare) atât acţiunile nominative, cât şi cele la purtător.
în cazul în care acţiunile sunt emise de o societate ale cărei acţiuni nu se tranzacţionează pe o piaţă reglementată din Legea nr. 31/1990, republicată, dacă acţiunile sunt emise în formă dematerializată, constituirea de garanţii reale mobiliare asupra lor se face prin înscris sub semnătură privată, în care se vor arăta cuantumul datoriei, valoarea şi categoria acţiunilor cu care se garantează, iar în cazul acţiunilor la purtător şi nominative emise în formă materială, şi menţionarea garanţiei pe titlu, semnată de creditor şi de către debitorul acţionar sau de mandatarii acestora. în ambele cazuri, actul de actul de garanţie trebuie întocmit în formă scrisă ad validitatem.
Se pune problema în ce mod limitările impuse de actul constitutiv privind transferul liber al acţiunilor sau existenţa unui drept de preempţiune al celorlalţi acţionari influenţează posibilitatea de constituire a garanţiei reale mobiliare. Astfel, într-o decizie recentă, înalta Curte de Casaţie şi justiţie a decis că dreptul de preempţiune, în cazul vânzării acţiunilor, prevăzut de actul constitutiv nu are legătură cu constituirea de garanţii reale mobiliare asupra respectivelor acţiuni, aceasta fiind o condiţionare a vânzării sau cesionării, şi nu o interdicţie pentru constituirea de garanţii reale mobiliare asupra acţiunilor .
Publicitatea garanţiilor reale mobiliare constituite asupra acţiunilor se va efectua în urma îndeplinirii unei duble formalităţi: înregistrarea garanţiei în registrul acţionarilor, ţinut de emitent sau de o societate de registru independentă, creditorului beneficiar al garanţiei eliberându-i-se un certificat ca dovadă a înregistrării garanţiei, şi înscrierea unui aviz de garanţie la Arhivă.
Prevederile art. 99' alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 nu condiţionează înregistrarea garanţiei reale mobiliare asupra acţiunilor -permisă oricărui acţionar potrivit acestui articol - la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare de prealabila înregistrare în registrul acţionarilor, aceasta din urmă fiind de natură doar să ofere creditorului garantat un plus de protecţie, fără ca ea să condiţioneze în vreun mod valabilitatea constituirii respectivei garanţii şi nici opozabilitatea acesteia faţă de terţi, realizată prin înscrierea în arhivă (înregistrarea în registrul acţionarilor neavând nici caracter constitutiv de drepturi şi nici de opozabilitate faţă de terţi).
De la momentul înregistrării la Arhivă, garanţia dobândeşte prioritate faţă de alţi creditori, precum şi faţă de constituenţii ulteriori.
în cazul în care acţiunile se tranzacţionează pe o piaţă reglementată
(dacă sunt valori mobiliare), afectarea lor drept garanţie se face potrivit art. 151 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, prin semnarea unui contract de garanţie şi prin efectuarea înscrierilor referitoare la garanţie în contul proprietarului valorilor mobiliare , dacă prin contractul de garanţie nu se prevede altfel.
După cum observăm, în acest caz, legea nu mai acordă caracter constitutiv de drepturi contractului de garanţie, ci înscrierii în contul proprietarului valorilor mobiliare, dar numai în lipsa unei stipulaţii contrare în contractul de garanţie.
Ca atare, creditorul, ca titular al acţiunilor în cauză, le poate păstra în contul obligaţiei principale sau le poate înstrăina unui terţ, ipoteză în care stingerea obligaţiei principale se va face din preţul obţinut.
Executarea garanţiei este supusă, indiferent de felul valorilor mobiliare date în garanţie, dispoziţiilor Titlului VI din Legea nr. 99/1999, aceasta fiind legea generală în acest domeniu, ce completează legea specială (generaţia specialibus non derogant).
Creditorul beneficiar al garanţiei va avea dreptul de a executa garanţia potrivit prevederilor Codului de procedură civilă sau de a executa silit prin modalităţile prevăzute de Titlul VI al Legii nr. 99/1999 (în măsura în care procedurile prevăzute de legea specială sunt compatibile cu specificul unor astfel de bunuri).
Luarea în posesie paşnică îşi găseşte aplicarea numai atunci când beneficiarul garanţiei reale mobiliare nu are posesia bunurilor afectate garanţiei, în această situaţie fiind posibilă doar în cazul garanţiei fără deposedare constituite asupra acţiunilor la purtător sau asupra acţiunilor nominative emise pe suport de hârtie, iar, în cel din urmă caz, doar atunci când menţiunile făcute în registrul acţionarilor şi pe titlu nu au fost urmate şi de remiterea titlurilor.
Luarea în posesie paşnică nu trebuie confundată cu adjudecarea în contul creanţei a valorilor mobiliare ce au constituit obiectul garanţiei. Luarea în posesie este o măsură premergătoare executării garanţiei, în timp ce adjudecarea este o modalitate de executare. In principiu, art. 73 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 permite creditorului să adjudece „fără participarea terţilor" acţiunile obiect al garanţiei reale, în măsura în care şi-a rezervat această posibilitate în contractul de garanţie; în mod obligatoriu, transferul se realizează de o societate de registru independentă (în prezent depozitarul central), la cererea creditorului, cu notificarea prealabilă şi acordul debitorului. Transferul proprietăţii asupra acţiunilor stinge dreptul de creanţă al creditorului .
în privinţa valorilor mobiliare cotate pe o piaţă reglementată, adjudecarea în contul creanţei a valorilor mobiliare ce constituie obiectul garanţiei ar putea fi încadrată în categoria „tranzacţiilor directe", adică a tranzacţiilor exceptate necondiţionat de la principiul intermedierii în tranzacţiile cu valorile mobiliare.
în practică, pentru a evita formalităţile pieţei şi incidenţa principiilor transparenţei, se poate întâmpla ca un creditor fictiv, de conivenţă cu debitorul, să dobândească acţiuni care să îi permită să depăşească pragurile de deţineri pentru care legea instituie obligativitatea derulării unei oferte publice de cumpărare. în legătură cu acest aspect, C.N.V.M. a adoptat la început o poziţie ezitantă şi confuză, considerând, în esenţă, că adjudecarea nu este permisă.
O astfel de tranzacţie nu este însă compatibilă cu principiile pieţei de capital, transferul neputându-se realiza, în baza art. 73 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, în afara pieţei reglementate, deoarece în prezent, potrivit art. 81 alin. (6) din Regulamentul nr. 13/2005 al C.N.V.M., cu modificările şi completările ulterioare, în cazul executării contractelor de garanţie reală mobiliară, precum şi în cazul executării silite, având ca obiect valori mobiliare, transferul proprietăţii asupra valorilor mobiliare se va realiza doar prin vânzarea acestora pe piaţa reglementată/în cadrul sistemului alternativ de tranzacţionare printr-un intermediar.
Articolul 81 alin. (6) instituie, aşadar, o cauză de nulitate absolută atât a unor astfel de tranzacţii, cât şi a tuturor clauzelor contractuale care permit creditorului să îşi adjudece acţiunile în contul creanţei, indiferent de formularea dată în contractul de garanţiei (uneori în practică se foloseşte şi termenul de dare în plată, termen care însă este greşit, întrucât părţile au în vedere tot adjudecarea bunului afectat garanţiei în contul creanţei).
Având în vedere aceste prevederi, depozitarul central refuză pe bună dreptate să opereze transferul în cauză, chiar şi în situaţia unor garanţii serioase.
în cazul unor astfel de valori mobiliare, singurul drept conferit de lege creditorului este ca acesta, în cazul în care garanţia sa este legal constituită (prin indisponibilizare în registrele care deservesc piaţa de capital), iar obligaţia sa poate fi considerată neexecutată, să dea ordin de vânzare unui intermediar.
Amintim că, în acest caz, îndeplinirea publicităţii prin înscriere în arhivă nu constituie un mod valabil de publicitate, astfel încât ordinul de vânzare nu va putea fi condiţionat de înscrierea garanţiei în arhivă.
O soluţie de lege ferenda ar urma să rezerve dreptul C.N.V.M. de a aviza prealabil adjudecarea, după criterii economice concrete, depozitarul central urmând a înregistra transferul de proprietate numai în temeiul unui astfel de aviz.
O astfel de adjudecare directă este permisă însă în cazul valorilor mobiliare nelistate pe o piaţă reglementată, societatea care deţine registrul fiind obligată să opereze transferul de proprietate (societatea emitentă sau o societate de registru independentă, după caz), de la data la care creditorul face cerere de transfer.
în caz de refuz, creditorul poate solicita, în temeiul art. 67 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, concursul executorului judecătoresc, procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc în temeiul art. 68 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 constituind dovada transferului acestor valori mobiliare în contul său în condiţii similare art. 447 C. proc. civ.
