Executarea silită asupra unor drepturi de creanţa
| Comentarii |
|
executarea silită asupra unor drepturi de creanţă, executarea silită asupra unor drepturi de creanţă se va putea realiza în modalităţile prevăzute de art. 84 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999.
Deşi textul citat se referă la creditorul garantat cu o garanţie reală asupra unor drepturi de creanţă, aceleaşi reguli se aplică şi tuturor cesiunilor de creanţă, de vreme ce art. 84 constituie sediul materiei pentru executarea silită a tuturor actelor juridice (garanţii reale mobiliare sau operaţiuni asimilate) ce au drept obiect o creanţă .
Chiar dacă art. 84 vorbeşte despre posibilitatea creditorului garantat de a intra în posesia documentelor ce constată drepturile de creanţă, domeniul de aplicare al legii vizează numai cazurile în care obiectul garanţiei (sau al cesiunii) este reprezentat de o creanţă, nu însă şi atunci când creanţa este constatată printr-un titlu de valoare.
Nu cad sub incidenţa acestui text de lege titlurile de valoare, cum ar fi titlurile reprezentative de bunuri, efectele de comerţ, valorile mobiliare sau titlurile reprezentative de drepturi de creanţă (chiar şi la purtător), întrucât, datorită caracterului constitutiv de drepturi şi datorită faptului că drepturile şi obligaţiile născute din titlu sunt independente de actul juridic din care decurg (raportul juridic obligaţional), transmiterea drepturilor asupra titlului se realizează independent de creanţa constatată în acesta, nefiind aplicabile regulile cesiunii de creanţă de drept comun (titlurile la purtător fiind asimilate bunurilor mobile corporale) .
În vederea executării silite ce poartă asupra unor drepturi de creanţă creditorul poate exercita, la alegerea sa, drepturile prevăzute de art. 84. Creditorul are un drept de opţiune cu privire la modalitatea în care înţelege să execute drepturile de creanţă, drepturile putând însă a fi exercitate şi în mod cumulativ. Astfel, nimic nu îl împiedică pe creditor să intre în mod paşnic în posesia documentelor care constată drepturile de creanţă [art. 84 lit. a)], iar apoi să cedeze altei persoane drepturile de creanţă asupra cărora s-a constituit garanţia reală, până la concurenţa creanţei garantate [art. 84 lit. b)].
Prima posibilitate oferită creditorului de art. 84 lit. a) este aceea de a intra în mod paşnic în posesia documentelor care constată drepturile de creanţă; în acest scop, acesta poate folosi mijloace paşnice pentru încasarea sumelor din creanţele constituite ca garanţie până la concurenta sumei datorate.
Cea de-a doua posibilitate este oferită creditorului de art. 84 lit. b), potrivit căruia el poate să preia sau să cedeze altei persoane drepturile de creanţă asupra cărora s-a constituit garanţia reală, până la concurenţa creanţei garantate, restul urmând a fi transmis celorlalţi creditori ai debitorului, potrivit regulilor ele distribuire a sumelor rezultate din vânzare, stabilite în Capitolul V al Titlului VI din Legea nr. 99/1999.
Unii autori consideră că dispoziţiile art. 84 lit. a) privesc prerogativele pe care creditorul le poate exercita prin mijloace paşnice, pe când dispoziţiile art. 84 lit. b) privesc prerogativele (preluarea titlului creanţei şi încasarea sumelor) care pot fi aduse la îndeplinire şi cu ajutorul organelor de executare (potrivit procedurii prevăzute de art. 68), dacă mijloacele paşnice nu au dat rezultate sau dacă creditorul a decis să nu apeleze la aceste mijloace.
În acelaşi sens, în doctrină se mai consideră că cele două litere ale art. 84 nu se suprapun, prin aceea că lit. a) urmăreşte să delimiteze domeniul „justiţiei" private, pe când lit. b) are în vedere apelul la forţa coercitivă a statului ’.
Pentru a putea interpreta în mod corect prevederile art. 84, este necesar ca mai întâi să dăm o interpretare corespunzătoare noţiunilor folosite de lege pentru enumerarea drepturilor creditorului. Creditorul are astfel dreptul de a „intra" în posesia documentelor, de a „încasa" sumele din creanţele constituite ca garanţie, de a „prelua" sau de a „ceda" drepturile de creanţă. Dintre aceste noţiuni, numai termenul de „preluare" a creanţei ridică probleme de interpretare, în doctrină neexistând un punct de vedere unitar.
Potrivit unei opinii, preluarea creanţei comportă în mod necesar transmiterea titlului şi încasarea sumelor datorate. Din această definiţie ferite de lege, preluarea creanţei intervine în temeiul legii, ope legis, şi nu al convenţiei părţilor.
În aceste condiţii, art. 84 lit. b) reprezintă singurul temei juridic al preluării creanţei de către creditor, printr-un mecanism prin care, în virtutea legii, creditorul garantat se subrogă în drepturile creditorului garant (însă numai până la concurenţa creanţei garantate) putând afirma astfel că suntem în prezenţa unui caz de subrogaţie (înlocuire) legală.
Creditorul garantat are dreptul de a folosi mijloace paşnice pentru încasarea sumelor din creanţele constituite ca garanţie, însă, în cazul în care debitorul creanţei aduse drept garanţie refuză plata (refuzând să facă plata către acest creditor), va putea prelua creanţa (în scopul de a obţine plata) sau ceda altei persoane drepturile de creanţă, pe cale paşnică sau prin intermediul organelor de executare.
În doctrină se arată că, în ipoteza în care creditorul se îndestulează prin mijloace paşnice din creanţa cesionată lui drept garanţie, este posibil a fi vorba despre o înţelegere în acest sens între creditorul cesionar, debitorul cedent şi debitorul cedat care are de achitat creanţa afectată garanţiei'.
În cazul în care preluarea creanţei se va efectua pe cale paşnică, considerăm că în fapt se va realiza pe calea cesiunii de creanţă, debitorul notificat nemaiputând refuza plata, şi prin subrogaţie legală, în cazul în care executarea silită se va efectua prin intermediul organelor de executare.
Potrivit art. 84 lit. a), creditorul are dreptul de a încasa sumele din creanţele constituite ca garanţie până la concurenţa sumei datorate, potrivit dispoziţiilor Capitolul V al Titlului VI din Legea nr. 99/1999.
Se pune problema, în lipsa unei stipulaţii legale exprese, dacă creditorului îi revine obligaţia distribuirii preţului în conformitate cu art. 78. În acest caz (al încasării paşnice a creanţei), creditorul nu are obligaţia distribuirii preţului, întrucât nu are dreptul de a încasa integral creanţa, ci numai până la concurenţa sumei datorate.
în situaţia prevăzută de art. 84 lit. b), creditorul garantat are dreptul să preia sau să cedeze creanţa tot până la concurenţa obligaţiei principale neexecutate, iar restul va fi transmis celorlalţi creditori ai debitorului.
Articolul 84 lit. b) trebuie interpretat în sensul în care creditorul are dreptul fie să preia sau să cedeze (parţial) creanţa numai până la concurenţa obligaţiei principale neexecutate, fie să preia sau să cesioneze către un terţ întreaga creanţă, dar, în acest caz, preţul primit îi va reveni tot numai până la concurenţa obligaţiei principale neexecutate. Partea din creanţa afectată garanţiei care nu poate fi preluată, deoarece depăşeşte valoarea creanţei garantate, sau partea din preţul obţinut în urma cesiunii, care depăşeşte valoarea creanţei garantate, va fi distribuită celorlalţi creditori ori debitorului garant, potrivit regulilor de distribuire a sumelor rezultate din vânzarea bunurilor afectate garanţiei .
În toate cazurile, cuantumul creanţei garantate va include dobânzile, majorările şi cheltuielile de executare.
