extra petita, (ceea ce nu s-a cerut) sintagmă care se foloseşte pentru a desemna acel motiv de casare sau de revizuire care constă în faptul că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) ori s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (art. 322 pct. 2 C. proc. civ.); o excepţie de la regula e.p. o constituie situaţiile când instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu cu privire la cererile accesorii (de exemplu, în cazul divorţului instanţa trebuie să se pronunţe din oficiu asupra încredinţării copiilor minori şi va trebui să stabilească pensia de întreţinere); totodată, când instanţa de recurs invocă un motiv de ordine publică din oficiu nu există o situaţie e.p. [v. şi minus petita; plus petita; ultra petita].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Extra petita
