Expert

expert, persoană fizică posedând cunoştinţe de specialitate într-un anumit domeniu, la care instanţa apelează în calitate de consultant, în vederea lămuririi anumitor împrejurări ale procesului. 1) Calitatea de e. tehnic judiciar se dobândeşte pe bază de examen, organizat de Ministerul Justiţiei, cu scopul de a verifica nivelul cunoştinţelor viitorilor e. în specialitatea pentru care candidează, gradul de însuşire a actelor normative referitoare la specialitatea respectivă, a dispoziţiilor din Codurile de procedură civilă şi penală referitoare la expertiză şi din alte acte normative care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară, drepturile şi obligaţiile e. Potrivit O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, dobândeşte calitatea de e. tehnic judiciar persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) este cetăţean român şi cunoaşte limba română; b) are capacitate de exerciţiu deplină; c) a absolvit studii superioare în specialitatea pentru care se prezintă la examenul de expert, dovedite cu diplomă; d) are un stagiu de cel puţin 5 ani în specialitatea în care a obţinut diploma; e) este apt din punct de vedere medical pentru îndeplinirea activităţii de expert; f) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie profesională şi socială; g) a fost declarat reuşit la examenul organizat în acest scop. Persoanele care au titlul de academician, profesor universitar sau conferenţiar universitar, doctor docent ori doctor în ştiinţe tehnice pot dobândi calitatea de e. tehnic judiciar cu scutire de examen în ceea ce priveşte pregătirea de specialitate. In lipsa e. tehnici judiciari din specialitatea cerută, expertizele tehnice judiciare pot fi efectuate şi de alţi specialişti care nu au calitatea de e. tehnic judiciar, dacă îndeplinesc condiţiile pentru dobândirea calităţii de e. tehnic judiciar prevăzute de lege. Aceşti specialişti sunt selecţionaţi de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, la propunerea instanţelor judecătoreşti, iar după testare, se va ţine o evidenţă nominală specială a acestora. Testarea specialiştilor se face prin interviu şi constă în verificarea gradului de însuşire a actelor normative referitoare la domeniul respectiv, a dispoziţiilor din Codurile de procedură civilă şi penală cu privire la expertiză şi din alte acte normative care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară, drepturile şi obligaţiile e. Persoana care a dobândit calitatea de e. tehnic judiciar sau de specialist, în condiţiile legii, poate efectua expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care a fost atestată. Efectuarea expertizei tehnice judiciare, dispusă de organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti sau de alte organe cu atribuţii jurisdicţionale, este obligatorie, ea neputând fi refuzată decât pentru motive temeinice. 2) Calitatea de e. tehnic extrajudiciar se dobândeşte pe bază de examen, care are scopul de a verifica pregătirea de specialitate, nivelul cunoaşterii actelor normative referitoare la specialitatea respectivă, precum şi a O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară. Organizarea examenului în vederea atribuirii calităţii de e. tehnic extrajudiciar şi eliberarea legitimaţiei de e. tehnic extrajudiciar revin ministerelor şi altor instituţii centrale, fiecare în domeniul său de specialitate, stabilit conform legii. Dobândeşte calitatea de e. tehnic extrajudiciar persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar şi care a promovat examenul organizat în acest scop. Calitatea de e. tehnic extrajudiciar şi specialitatea se dovedesc cu legitimaţia de e. eliberată de ministerul sau de instituţia centrală abilitată să organizeze examenul de e. tehnic extrajudiciar. 3) Calitatea de e. contabil se dobândeşte în condiţiile O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, de persoana care are competenţa profesională de a organiza şi conduce contabilitatea, de a supraveghea gestiunea societăţilor comerciale, de a întocmi situaţiile financiare şi de a efectua expertize contabile. Accesul la profesia de e. contabil se face pe bază de examen de admitere, la care să se obţină cel puţin media 7 şi minimum nota 6 la fiecare disciplină, efectuarea unui stagiu de 3 ani şi susţinerea unui examen de aptitudini la terminarea stagiului. Se poate prezenta la examenul de admitere pentru profesia de e. contabil persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are capacitate de exerciţiu deplină; b) are studii economice superioare cu diplomă recunoscută de Ministerul Educaţiei şi Cercetării; c) nu a suferit nicio condamnare care, potrivit legislaţiei in vigoare, interzice dreptul de gestiune şi de administrare a societăţilor comerciale. La cerere, persoanele care au titlul de academician, profesorii şi conferenţiarii universitari, doctorii în economie şi doctorii docenţi, cu specialitatea finanţe sau contabilitate, au acces la profesia de e. contabil pe baza titlului de doctor, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la lit. a) şi c) şi susţinerea unui interviu privind normele de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi. 4) E. pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii. Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea e., dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare. Recuzările se judecă în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a e. 5) Dispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt, deopotrivă, aplicabile e. Dacă e. nu se înfăţişează, instanţa poate dispune înlocuirea lui. 6) E. este dator să-şi depună lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. Când sunt mai mulţi e. cu păreri deosebite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia. E. sunt obligaţi să se înfăţişeze înaintea instanţei spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, ce se vor stabili prin încheiere executorie. 7) E. care vor cere sau vor primi mai mult decât plata stabilită se vor pedepsi pentru luare de mită. La cererea e., ţinându-se seama de lucrare, instanţa le va putea mări plata cuvenită prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor. Dacă expertiza se face de o altă instanţă prin delegaţie, numirea e. şi stabilirea plăţii ce li se cuvine se va putea lăsa în sarcina acestei instanţe [v. şi expertiză]. 

expert criminalist, persoană cu cunoştinţe speciale în domeniul criminalisticii, care îşi desfăşoară activitatea într-un laborator sau institut de expertiză criminalistică. 

expert judiciar - persoană competentă într-un anumit domeniu de specialitate, îndreptăţită, potrivit legii, să participe la efectuarea expertizelor dispuse de organele judiciare. Conform art. 121 C. proc. pen. expertul are dreptul să ia cunoştinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. în cursul urmăririi penale cercetarea dosarului se face cu încuviinţarea organului de urmărire. Expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau instanţei de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei, v. şi expert oficial.

expert judiciar, persoană ce posedă cunoştinţe de specialitate într-un domeniu al artei, ştiinţei sau tehnicii, desemnată de organul judiciar conform legii, pentru a lămuri anumite stări sau împrejurări de fapt necesare aflării adevărului. 

expert oficial - persoană care posedă cunoştinţe temeinice de specialitate într-un anumit domeniu şi a cărei atribuţie de serviciu constă în efectuarea expertizelor (de ex., medico-legale, contabile etc.). Dacă există expert oficial în specialitatea respectivă, nu poate fi numit expert o altă persoană decât dacă împrejurările deosebite ar cere aceasta [art. 119 alin. (1) C. proc. pen.]. Când serviciul me-dico-legal ori laboratorul de expertiză criminalistică sau institutul de specialitate consideră necesar ca la efectuarea expertizei să participe sau să-şi dea părerea şi specialişti de la alte instituţii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.

expertul cerut de părţi, specialistul recomandat de părţi să participe la efectuarea expertizei. Organul judiciar trebuie să facă cunoscut părţilor acest drept al lor. în cazurile, în care, expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiză criminalistică, sau de orice institut de specialitate, dispoziţiile amintite nu sînt aplicabile.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Expert