Expertiză
| Comentarii |
|
expertiză, mijloc de probă care se dispune, la cerere sau din oficiu, de organul în drept (instanţă de judecată sau organ de urmărire penală) când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, sunt necesare cunoştinţele unui expert sau, în cazurile prevăzute de lege, ale unui specialist dintr-un anumit domeniu. Judecătorul recurge la cunoştinţele expertului, fără ca prin aceasta expertul să i se substituie.
1) E., ca şi celelalte probe judiciare, tinde la dovedirea faptelor. Ea nu poate avea ca obiect clarificarea unei probleme juridice, pe care judecătorul trebuie să o cunoască şi să o rezolve singur.
2) Când se efectuează în cadrul unui proces pendinte, e. se administrează, de regulă, la cererea uneia din părţi sau a ambelor părţi, putând fi însă ordonată şi din oficiu de către instanţa de judecată; în unele cazuri legea declară e. obligatorie, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, cum este, de exemplu, e. psihiatrică în materia punerii sub interdicţie etc.
3) Conform legii, în vederea efectuării e., instanţa numeşte unul sau trei experţi, stabilind, totodată, punctele nelămurite asupra cărora aceştia urmează să se pronunţe (de exemplu, probleme tehnice, contabile, medicale etc.) şi termenul în care trebuie să efectueze expertiza. Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de pe lista întocmită şi comunicată de biroul local de e. Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea e. unui laborator sau unui institut de specialitate; la efectuarea e. în aceste condiţii pot participa şi experţi desemnaţi de părţi, dacă prin lege nu se dispune altfel. în domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv; punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în şedinţă publică, părţile fiind îndreptăţite să pună şi ele întrebări. încheierea de numire a expertului va trebui să mai cuprindă obiectul e. şi întrebările la care expertul urmează să răspundă, va stabili termenul depunerii raportului de e. şi va stabili provizoriu şi onorariul expertului.
4) Partea care a solicitat efectuarea e. este obligată ca, în termen de 5 zile de la numirea expertului, să depună suma statornicită de instanţă ca onorariu, sub sancţiunea decăderii din probă; instanţa poate să înlăture efectele decăderii.
5) Dispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt, deopotrivă, aplicabile experţilor. Astfel, obiectivele e. sunt aduse la cunoştinţa expertului de către instanţă, scop în care aceasta îl citează potrivit dispoziţiilor legale referitoare la citarea martorilor; dacă expertul legal înştiinţat despre numirea lui nu se prezintă, instanţa poate dispune înlocuirea lui; refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lămuririle cerute este sancţionat cu amendă judiciară şi, la cererea părţii interesate, cu obligarea la plata de despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare.
6) E. se poate efectua în două moduri: a) în instanţă, atunci când problema neclară, pentru desluşirea căreia a fost ordonată e., poate fi lămurită prin simpla exprimare a părerii expertului, acesta va fi ascultat în şedinţă, iar părerea lui se va consemna într-un proces-verbal; b) în afara instanţei, când, de regulă, efectuarea e. comportă lucrări preliminare, constatări, deplasări şi verificări, care necesită timp. Dacă pentru efectuarea e. este nevoie de o lucrare la faţa locului, expertul va fixa o dată pentru efectuarea lucrărilor şi va cita părţile prin carte poştală recomandată, cu dovadă de primire, arătând zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea, care se anexează la raportul de e.; pentru valabilitatea expertizei nu este necesară prezenţa părţilor, fiind suficient ca acestea să fi fost legal citate; citarea părţilor de către expert nu este obligatorie atunci când e. nu are ca obiect o constatare la faţa locului (de exemplu, o expertiză medico-legală sau grafologică etc.). E. poate fi efectuată şi prin comisie rogatorie, ori de câte ori lucrarea trebuie făcută într-o localitate îndepărtată.
7) E. este o sarcină personală, ceea ce face ca expertul să nu o poată transmite altcuiva. Dacă instanţa nu este lămurită prin e. făcută, poate dispune întregirea e. sau o nouă e. Expertiza contrară (numită şi contraexpertiză) va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea raportului de e.; aşadar, la primul termen, părţile vor arăta obiecţiunile lor, iar instanţa poate dispune, chiar şi din oficiu, fie completarea e., fie o nouă e. întregirea e. (suplimentul de e.) se face de expertul care a efectuat expertiza; noua e. poate fi încredinţată aceloraşi experţi, dacă se constată că ei nu au nicio vină pentru respingerea primei e., sau altor experţi, dacă instanţa apreciază că experţii care au făcut prima e. au dat dovadă de nepricepere, lipsă de obiectivitate etc.
8) Potrivit prevederilor O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, efectuarea e. tehnice judiciare, dispusă de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti sau de alte organe cu atribuţii jurisdicţionale, este obligatorie, ea neputând fi refuzată decât pentru motive temeinice. Organul îndreptăţit să dispună efectuarea e. tehnice judiciare numeşte expertul sau, după caz, specialistul, indică în scris, prin încheiere sau prin ordonanţă, obiectul e. şi întrebările la care trebuie să răspundă acesta, stabileşte data depunerii raportului de e., fixează onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul, şi comunică biroului local pentru expertize judiciare tehnice şi contabile numele persoanei desemnate să efectueze e. Partea interesată are dreptul să solicite ca pe lângă persoana numită în calitate de expert să mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala sa, şi un expert sau un specialist, nominalizat de ea. în cazul în care pentru efectuarea e. dispuse, expertul trebuie să se deplaseze în altă localitate decât cea în care domiciliază, acesta are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, de cazare şi la plata diurnei potrivit dispoziţiilor care reglementează aceste drepturi pentru salariaţii din instituţiile publice. Suma stabilită drept onorariu provizoriu şi avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul, se depun, în termen de 5 zile de la numirea expertului, de partea la cererea căreia s-a încuviinţat efectuarea e., în contul special al biroului local pentru expertize judiciare tehnice şi contabile, deschis în acest scop. Raportul de e., însoţit de nota de evaluare a onorariului, împreună cu decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurnă sau al altor cheltuieli necesare pentru efectuarea e., dacă este cazul, se depun la biroul local pentru e. judiciare tehnice şi contabile, în vederea trimiterii la organul care a dispus efectuarea e. Onorariul definitiv pentru e. tehnică judiciară se stabileşte de organul care a dispus efectuarea e., în funcţie de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus şi de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau al specialistului. Plata onorariului şi decontarea altor cheltuieli, atunci când este cazul, cuvenite expertului sau specialistului, se fac numai prin biroul local pentru e. judiciare tehnice şi contabile.
9) Dispoziţiile privind regulile procedurale privind e. tehnică judiciară se aplică şi în cazul e. contabile judiciare. E. contabile judiciare pot fi efectuate numai de experţi contabili atestaţi în condiţiile legii.
10) Judecătorii sunt legaţi de constatările de fapt ale experţilor (cum sunt: data raportului, cercetările făcute în prezenţa părţilor, susţinerile acestora în prezenţa experţilor). Toate aceste menţiuni conţinute în raportul de e. fac dovadă până la înscrierea în fals, experţii lucrând în calitate de delegaţi ai instanţei, iar raportul de e. are natura juridică a unui înscris autentic. Instanţa însă nu este legată de concluziile raportului de e., care au doar valoarea unor elemente de convingere lăsate la libera ei apreciere; în cazul în care instanţa nu-şi însuşeşte concluziile expertului, ea este datoare să motiveze de ce nu le-a luat în considerare. Sunt totuşi situaţii în care e. nu poate fi înlăturată decât printr-un alt mijloc de probă de o valoare ştiinţifică egală (de exemplu, e. de excludere de la paternitate nu poate fi înlăturată prin depoziţiile unor martori) [v. şi admisibilitatea expertizei; expert; forţa probantă a raportului de expertiză; raport de expertiza].
expertiză, mijloc de probă ce cuprinde constatări cu caracter tehnic solicitat de o instanţă sau de un organ de urmărire penală în legătură cu anumite probleme a căror lămurire interesează în soluţionarea pricinei.
expertiză tehnică extrajudiciară, expertiza tehnică efectuată la cererea persoanelor fizice sau juridice cu privire la situaţii care nu au legătură nemijlocită cu activitatea judiciară. Activitatea de e.t.j. se organizează şi se desfăşoară în condiţiile prevăzute de O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară [v. şi expertiză; expert].
expertiza extrajudiciară, activitate de cercetare ştiinţifică care se efectuează intr-o cauză ce nu are legătură nemijlocită cu o pricină civilă sau penală dedusă în faţa unui organ judiciar. De exemplu, expertiza făcută în scopul determinării calităţii unui produs industrial este extrajudiciară. Practica a demonstrat că, în anumite cazuri, mai înainte de a se pune în mişcare acţiunea penală, deci în prezenţa unei fapte săvîrşite, se poate dispune şi efectua o expertiză criminalistică, ce va avea caracterul unei lucrări extrajudiciare.
expertiză tehnică judiciară, expertiza tehnică efectuată de experţi sau de specialişti, în condiţiile prevăzute de lege, din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Activitatea de e.t.j. se organizează şi se desfăşoară în condiţiile prevăzute de O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară [v. şi expertiză; expert].
expertiză judiciară - mijloc de probă folosit în procesul penal, când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unor persoane specializate în diverse domenii de activitate. în funcţie de problemele care se doresc a fi lămurite prin intermediul său, expertiza judiciară este: criminalistică, contabilă, tehnică, medico-legală. Expertiza judiciară se dispune de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, la cerere ori din oficiu (art. 116 C. proc. pen.).
expertiza judiciară, activitatea de cercetare ştiinţifică a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, efectuată de către o persoană cu cunoştinţe de specialitate în scopul aflării adevărului, în cadrul şi cu respectarea dispoziţiilor legale. E.j. poate fi criminalistică, medico-legală, tehnică, contabilă ş.a.
expertiză obligatorie - expertiză a cărei efectuare este prevăzută în mod obligatoriu de lege (art. 117 C. proc. pen.): expertiza psihiatrică este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului. Cazurile în care expertiza psihiatrică este obligatorie privesc situaţiile legate de rezolvarea unor probleme cu incidenţă directă asupra răspunderii penale a învinuitului sau inculpatului. De asemenea, expertiza este obligatorie pentru a se stabili cauzele morţii, dacă nu s-a întocmit un raport me-dico-legal. Expertiza este obligatorie şi în alte situaţii care, în mod practic, sunt adiacente rezolvării propriu-zise a cauzei penale (suspendarea procesului penal, amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii).
expertiza criminalistică, activitatea de cercetare ştiinţifică a urmelor şi a altor mijloace materiale de probă în scopul identificării persoanelor, animalelor, plantelor, obiectelor, substanţelor sau fenomenelor, al determinării anumitor însuşiri ori schimbări intervenite in conţinutul, structura, forma sau aspectul lor.
expertiză antropometrică, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect cercetarea ştiinţifică a sistemului osos al unui cadavru uman, a clişeului unei persoane dispărute comparativ cu clişeul craniului, în scopul identificării. Caracteristicile antropometrice generale şi individuale care permit identificarea se referă la dimensiuni riguros măsurate, iar cele morfologice se referă cu precădere la componentele anatomice: ale feţii, nasului, ochilor, dinţilor etc., şi a semnelor particulare ca negi, pistrui, aluniţe, cicatrice ş.a.
expertiza balistică, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect cercetarea ştiinţifică a urmelor principale şi secundare rămase pe glonţ, tubul de cartuş şi ţintă în scopul stabilirii direcţiei şi distanţei de tragere, apartenenţei la grup a armei şi identificarea acesteia.
expertiză biocriminalistică, gen de expertiză criminalistică, de dată recentă, în obiectul căreia intră examinarea urmelor de natură biologică în scopul realizării identificării criminalistice.
expertiză chimică judiciară, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect identificarea probelor materiale prin compararea proprietăţilor generale şi individuale ale acestora, în scopul administrării de probe judiciare.
expertiza cioturilor de arbori, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect examinarea cioturilor de arbori pentru identificarea acestora pe baza caracteristicilor puse în evidenţă de desenul inelar, de unele defecte, cît şi identificarea instrumentelor de tăiat.
expertiza complexă, activitatea de cercetare ştiinţifică, în care, pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei, sînt necesare cunoştinţe din mai multe domenii de graniţă. Practica expertizei demonstrează că cele mai frecvente sînt cazurile in care cunoştinţele expertului criminalist sînt unite cu cele ale medicului legist sau ale expertului contabil cu cele ale expertului tehnic.
expertiza criminalistică a scrisului, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect cercetarea ştiinţifică a scrisului în scopul identificării persoanei. Acest gen de expertiză mai este întîlnit în literatura de specialitate şi sub denumirile de expertiză grafică sau grafoscopică. Este total greşită denumirea, încă folosită de unii jurişti, de expertiză grafologică, deoarece grafologia are cu totul alt obiect decît expertiza criminalistică a scrisului. V. şi grafologie.
expertiza dactiloscopică, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect identificarea criminalistică a persoanei după urmele lăsate de desenele papilare, caracterizate de cele două proprietăţi esenţiale : unicitatea (individualitatea) şi fixitatea (stabilitatea).
expertiza filamentelor de becuri, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect cercetarea filamentelor becurilor ce echipează un autovehicul pentru a stabili dacă au fost sau nu aprinse în timpul impactului şi uneori chiar pentru determinarea vitezei pe care vehiculul a avut-o în momentul impactului.
expertiza filiaţiei, metodologie de examinare sistematică a elementelor care, în stadiul actual al dezvoltării ştiinţelor, pot duce la concluzia că progenitura aparţine femeii sau bărbatului prezentat. E.f. are în vedere examinarea comparativă între progenituri şi presupusul părinte a următoarelor trei categorii de elemente: morfologice asemănătoare a dermatoglifelor; compatibilitatea serologică; asemănarea în parametri antropologici (asemănarea fizică între progenituri şi părinţi).
expertiza filmului judiciar, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect identificarea aparatului de filmat folosit, identificarea unei persoane sau a unui loc după imaginile filmate, identificarea persoanei după voce şi în final stabilirea unor eventuale trucaje sau mixaje realizate pe filmul judiciar. expertiza fizică judiciară, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect identificarea sau stabilirea anumitor calităţi ori trăsături ale obiectelor sau substanţelor ale căror urme au fost descoperite la locul faptei, în scopul obţinerii de probe judiciare.
expertiza fonobalistică, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect cercetarea ştiinţifică a urmelor sonore ale împuşcăturii, armării sau percuţiei pentru identificarea armelor de foc după caracteristicile sonore generale şi individuale.
expertiza grafoscopică, v. expertiza criminalistică a scrisului.
expertiza încuietorilor, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect examinarea sistematică a lacătelor, broaştelor, zăvoarelor şi altor încuietori pentru a se descoperi eventuale urme de forţare în scopul identificării.
expertiza picturilor, gen ai expertizei criminalistice care are ca obiect cercetarea picturilor pentru a stabili pe baza semnăturii, însemnelor compoziţiei culorilor şi a pînzelor, autenticitatea acestora.
expertiza tehnică a actelor, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect cercetarea actelor pentru descoperirea falsurilor. E. t. a a. presupune : 1. Descoperirea falsului material (ştersături, adăugiri, contrafacerea semnăturilor cu mijloace tehnice, copierea, proiectarea etc. — stabilirea succesiunii de executare a diferitelor părţi ale actului, stabilirea vechimii scrisului) ; 2. Relevarea scrisului invizibil şi slab vizibil (a scrisului şters pe cale mecanică ori chimică, a celui acoperit cu materiale de scriere sau cu alte substanţe, relevarea scrisului decolorat sub acţiunea diverşilor agenţi fizici şi chimici, precum şi a scrisului executat cu diferite cerneluri) ; 3. Reconstituirea actelor deteriorate (rupte, arse, etc.) ; 4. Examinarea textelor dactilografiate în vederea indentifi-cării maşinii de scris şi a dactilografului, precum şi pentru stabilirea adăugirilor şi a altor împrejurări ale scrierii la maşină; 5. Examinarea impresiunilor de stampilă în scopul stabilirii autenticităţii acestora şi identificării exemplarului concret de stampilă; 6. Examinarea materialelor utilizate la întocmirea actelor (hîrtie, cerneală, pastă, creion etc.) în vederea stabilirii provenienţei acestora, a identificării instrumentelor de scriere, precum şi pentru determinarea altor împrejurări referitoare la întocmirea actului. Din expertiza tehnică a actelor fac parte, de asemenea, examinarea mărcilor poştale şi a timbrelor, examinarea scrisului şi imprimatelor tipografice, examinarea unor aspecte legate de falsificarea
bancnotelor şi a altor hîrtii de valoare.
expertiza urmelor de animale, categoria de examinări criminalistice care au ca obiect cercetarea, în special, a urmelor lăsate de copitele animalelor, dar nu sînt excluse şi examinări de natură fizică, chimică sau biologică, în raport cu urmele concrete descoperite la locul faptei.
expertiza urmelor de obiecte, activitatea de cercetare ştiinţifică care se referă la posibilitatea examinării urmelor lăsate de oricare obiect din lumea materială care se află în legătură cauzală cu infracţiunea cercetată în scopul identificării.
expertiza urmelor de vopsea, activitate de examinare fizico-chimică care are ca obiect cercetarea urmelor de vopsea descoperite la locul săvîr-şirii infracţiunii sau pe îmbrăcămintea făptuitorului în vederea stabilirii apartenenţei la gen şi uneori chiar la identificarea obiectului de unde a provenit.
expertiza urmelor de vegetale, activitate de cercetare ştiinţifică care are ca obiect identificarea plantei a cărei urmă a fost descoperită la faţa locului, atît pe baza examinărilor traseo-logice, cît şi fizico-chimice, cu ajutorul căreia pot fi lămurite anumite împrejurări ale infracţiunii cercetate.
expertiza urmelor lăsate de fenomene, activitate de cercetare ştiinţifică care are ca obiect rezolvarea unor probleme de natură chimică, cît şi fizică. De exemplu, expertiza al cărei obiect constă în a stabili dacă incendierea unui imobil s-a datorat unei neglijenţe, unei intenţii criminale sau trăznetului, lămureşte această împrejurare prin rezolvarea celor mai variate probleme de natură fizică sau chimică.
expertiza urmelor lăsate de om, activitatea de cercetare ştiinţifică care vizează o gamă largă de probleme ca : urmele palmare, plantare, scrisul, urmele vocii ş.a. în scopul identificării persoanelor care le-a creat. Fiecare din aceste categorii de urme fac obiectul anumitor genuri de expertiză cum sînt: expertiza dactiloscopică, expertiza criminalistică a scrisului, identifidarea persoanei după voce şi vorbire etc.
expertiza urinelor mijloacelor de transport, metodologie complexă care are ca obiect examinarea sistematică a urmelor create cu ocazia săvîrşirii unei fapte penale, folosind un mijloc de transport E.u.m. de t. poate avea ca obiect fie identificarea mijlocului de transport, fie lămurirea unor împrejurări (de ex., stabilirea vitezei de mers după urmele de frînare). Pentru efectuarea expertizei care are ca obiect identificarea obiectului creator de urmă se iau în considerare elemente generale şi individuale de identificare care sînt diferite în funcţie de felul urmelor lăsate la faţa locului. în cazul urmelor create de părţile de rulare ale mijlocului de transport, caracteristicile generale sînt: apatamentul. ecartamentul, numărul de osii, diametrul roţii, lăţimea benzii de rulare, felul bandajului roţii, desenul bandajului roţii, iar cele individuale sînt: formele particulare ale uzurilor de pe bandaj; tăieturi, ştirbituri, tociri şi ştersături ale desenului, obiecte înfipte în bandaj, petice ale bandajului etc. în cazul urmelor lăsate de: bara de protecţie, colţul lăzii autocamionului, far şi aripă, elementele individuale sînt modificări ale formei intervenite ca urmare a uzurii. în cazul urmelor create prin resturi ale geamurilor sparte de la sistemul de iluminare şi semnalizare luminoasă expertiza se efectuează prin alăturarea resturilor pentru refacerea întregului, stabilindu-se apoi ce model de far, semnalizator etc. este cel în cauză şi ce fel de vehicul este echipat cu un astfel de element. în cazul urmelor formate din resturi materiale, ca pelicule de vopsea, mînjituri de vopsea, pete de ulei, vaselină, fragmente metalice, lemnoase sau altele, se procedează la o examinare chimică cantitativă şi calitativă a acestora comparativ cu mostre din colecţii sau modele de comparaţie obţinute de la mijlocul de transport suspectat a fi creat urmele.
expertiza urmelor lăsate de pistoalele cu bolţuri, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect cercetarea tuburilor de cartuş, a urmelor lăsate de bolţuri, cît şi a bolţurilor însăşi pentru identificarea pistolului cu care s-a tras.
expertiza urmelor de violare a sigiliilor, gen al expertizei criminalistice care are ca obiect examinarea sistematică a urmelor care s-au creat cu ocazia violării sigiliilor în scopul identificării obiectului creator. Urmele de violare se găsesc la sigiliu, la aţă sau la sîrmă. ha sigiliul cu două feţe prin examinarea radiologică sau prin defectoscopie gamma se observă dislocarea sforii ori a sîrmei din lăcaşul său. Secţionîndu-se în două sigiliul se constată urme de dislocare a sforii sau a sîrmei precum şi urme ale unui instrument ascuţit cu care capetele sforii rupte au fost reintroduse în sigiliu, ha sigiliul cu o singură faţă urmele de violare pot fi realizate prin dislocare cu o lamă. ha sigiliile aplicate pe dop la gîtul sticlelor se observă cu microscopul fie urme ale relipirii, fie urme de străpungere a sigiliului şi dopului.
expertiza vocii şi vorbirii, gen al expertizei criminalistice, care are ca obiect cercetarea ştiinţifică a unui complex de caracteristici generale şi individuale relativă neschimbătoare ale vocii şi vorbirii, pentru stabilirea: a) autenticităţii fonogramei magnetice, b) apartenenţei la gen a persoanei, c) identităţii, d) deghizării vocii şi vorbirii şi e) imitărilor de voce.
expertiză psihiatrică, expertiza efectuată asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului. Ea se efectuează în instituţii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penală, cu aprobarea procurorului sau instanţa de judecată, dispune internarea învinuitului sau inculpatului pe timpul necesar. Această măsură este executorie şi se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliţie (art. 117, C.p.p.). V. şi expertiză obligatorie; expertiză judiciară.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Expertiză
