fapte probatorii, sintagmă prin care se desemnează, în egală măsură, actele juridice (precum şi situaţiile şi împrejurările aflate în strânsă legătură cu acestea) a căror existenţă sau inexistenţă trebuie probată în faţa instanţei de judecată, ca şi mijloacele, respectiv probele utilizate în acest scop. Spre exemplu, în instanţă se invocă de către reclamant actul juridic al vânzării ca f.p. al dreptului său de proprietate asupra unui autoturism, pe care îl dovedeşte prin înscrisul constatator ce atestă existenţa acelui act juridic.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Fapte probatorii
