Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate
| Comentarii |
|
felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de reguli, drepturi, obligaţii, programe şi activităţi care urmăresc realizarea unei bune convieţuiri, astfel încât să încurajeze comportamente, atitudini şi abilităţi care să influenţeze reintegrarea socială a persoanelor private de libertate.
Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate trebuie astfel reglementate încât să respecte Regulile europene pentru penitenciare, care acoperă toate aspectele necesare unei bune organizări şi funcţionări administrative a închisorilor şi stabilesc un ansamblu de reguli-tip care să fie adoptate de guvernele statelor membre, pentru toate aspectele administraţiei penitenciarelor, urmărind asigurarea unor condiţii decente şi umane de detenţie şi a unui tratament pozitiv în cadrul unui sistem modern şi progresiv. în cadrul acestor reguli, se pune accentul pe noţiunile de demnitate umană, dorinţa administraţiei penitenciarului de a aplica un tratament uman şi eficient, importanţa rolului angajaţilor şi un tip eficient şi modern de management. Acest document a fost adoptat de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 12 februarie 1987 şi cuprinde cinci părţi, care vizează:
- Partea I - Principii fundamentale” vizează asigurarea unor condiţii materiale şi morale care să asigure respectul demnităţii umane pentru persoanele private de libertate, caracterizate prin imparţialitate, respectarea credinţelor religioase şi a principiilor morale, permiţând acestora reintegrarea în societate;
- Partea a II-a - „Administrarea închisorilor"cuprinde numeroase aspecte, şi anume: necesitatea evidenţei fiecărui deţinut prin întocmirea unui dosar individual, de al cărui caracter confidenţial trebuie ţinut cont; repartizarea deţinuţilor în funcţie de sex, de gravitatea pedepsei, de vârstă; corespunderea condiţiilor din locurile de detenţie cu exigenţele sanitare şi de igienă; menţinerea curăţeniei corporale, prin dispunerea de apă şi de articole de toaletă: asigurarea de haine şi aşternuturi curate şi păstrarea acestora în stare bună: asigurarea unei alimentaţii care să corespundă calitativ şi cantitativ regulilor dietetice şi igienice modeme; dispunerea de medici specialişti; interzicerea sancţiunilor inumane, informarea deţinuţilor şi dreptul de a face plângere; permiterea, pe cât posibil, a contactului cu lumea exterioară; dreptul la asistenţă religioasă şi morală; păstrarea proprietăţii deţinuţilor, a bunurilor personale; notificarea în caz de boală, deces sau transfer;
- Partea a lll-a - „Personalul" se referă la importanţa personalului pentru administrarea corectă a instituţiilor şi pentru realizarea obiectivelor organizatorice şi de tratament, instruirea permanentă a acestora, asigurarea unor condiţii de angajare atractive, asigurarea unei pregătiri tehnice speciale, cu ajutorul căreia să poată controla deţinuţii violenţi;
- Partea a IV-a -„Obiectivele tratamentului şi reg/rnu/" reglementează condiţiile de detenţie şi regimul din închisoare, impunând reducerea la minim a prejudiciilor, astfel încât deţinuţii să nu îşi piardă respectul de sine sau simţul responsabilităţii personale, participarea la activităţi care pot duce la dezvoltarea simţului responsabilităţii. încrederii în sine şi interesului activ faţă de propriul lor tratament, participarea la programe care să îi pregătească pentru revenirea în societate, beneficierea de educaţie, sport şi recreere;
- Partea a V-a-„Reguli adiţionale aplicabile anumitor categorii de deţinuţi”conţine prevederi referitoare la deţinuţii în prevenţie, deţinuţii alienaţi mintal sau anormali, deţinuţii condamnaţi printr-o procedură nepenală.
De asemenea, în acelaşi sens, trebuie amintită şi Recomandarea Rec (2006)2 referitoare la regulile penitenciare europene, adoptată de Comitetul de Miniştri la data de 11 ianuarie 2006, în timpul celei de a 995-a reuniuni a miniştrilor delegaţi.
Elementele conţinutului regimului penitenciar sunt următoarele:
- obligaţia condamnatului de a se supune internării în penitenciar;
- obligaţia de a respecta şi suporta regimul de deţinere;
- obligaţia zilnică de a se supune unei discipline şi ordini interioare;
- obligaţia de a depune muncă şi a respecta regimul de muncă;
- obligaţia, după caz. de a se încadra în sistemul de calificare profesională, învăţătură şi reeducare;
- obligaţia de a suporta şi executa anumite sancţiuni disciplinare, dacă a încălcat regimul din penitenciar.
Cu alte cuvinte, în timpul executării pedepsei, condamnaţii sunt obligaţi să respecte programul zilnic, disciplina şi ordinea interioară, să execute dispoziţiile date de personalul penitenciarului, să se supună percheziţiei, să respecte regulile de igienă şi prescripţiile medicului locului de deţinere. De asemenea, condamnaţii sunt obligaţi să se comporte cu grijă faţă de bunurile aflate în penitenciar sau la unităţile unde prestează munca (art. 81 din Legea nr. 254/2013).
Regimul penitenciar cuprinde o seamă de obligaţii la care trebuie să se supună toţi condamnaţii şi o seamă de drepturi de care trebuie să beneficieze toţi condamnaţii, într-o măsură mai largă sau mai redusă, ceea ce constituie regimul penitenciar general. Acesta este regimul-tip pe care trebuie să îl respecte toţi condamnaţii şi care este cel mai extins. Astfel, toţi condamnaţii sunt obligaţi să respecte aceleaşi reguli din penitenciar, toţi au aceleaşi obligaţii de respectare a aceluiaşi regulament de ordine interioară, aceeaşi disciplină, toţi pot să beneficieze de aceleaşi drepturi (hrană, adăpost, muncă, retribuţia muncii etc.) şi toţi beneficiază de liberarea condiţionată, dacă întrunesc condiţiile prevăzute de lege.
Aşa cum arătam mai sus. executarea pedepselor privative de libertate se realizează prin respectarea Regulilor penitenciare europene, cu aplicarea noilor principii care înlătură balastul nefast ce se adăuga conţinutului pedepselor privative de libertate şi care întârzia sau chiar împiedica atingerea scopului acestora de a resocializa condamnatul şi de a forma o conduită corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială. Aplicarea pedepsei privative de libertate duce inevitabil la condiţii restrictive de deţinere. Sigur, practica penitenciară dezvăluie anumite dezavantaje recunoscute pentru diferite categorii de condamnaţi, dar acestea nu trebuie să fie cauzate pe criterii de discriminare: rasă. sex. culoare, limbă, religie, opinie publică, origine socială sau naţională etc. Interdicţia discriminărilor nu înseamnă nerecunoaş-terea diferenţelor de tratament al categoriilor de condamnaţi, ca o consecinţă legală, rezonabilă a pedepsei.
Regimul penitenciar special sau diferenţiat este un regim mai restrâns, ca urmare a respectării principiului individualizării executării pedepsei privative de libertate, regim care este aplicabil anumitor categorii de condamnaţi şi ca urmare a recunoaşterii anumitor diferenţe între aceştia. Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferenţiază în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de acordare a drepturilor şi de desfăşurare a activităţilor, precum şi cu condiţiile de detenţie. Astfel sunt: regimul de deţinere aplicat bolnavilor, care se stabileşte de către medic potrivit nevoilor de tratament medical, iar măsurile de securitate şi pază nu trebuie să împiedice tratamentul medical; regimul de deţinere aplicat bolnavilor cu tulburări psihice, în aşezăminte speciale; regimul de executare pentru deţinuţi bărbaţi, diferit de cel pentru deţinute femei; regimul pentru condamnaţii tineri-majori, faţă de cel pentru majori; regimul pedepselor de lungă durată, de durată medie sau durată mică etc.
Tipurile de regim se deosebesc prin activităţile specifice - cazare, echipare, folosire la muncă, drepturile la pachete şi vizite, precum şi măsurile de pază şi supraveghere -şi au în vedere elemente ce ţin de situaţia juridică, durata pedepsei, conduita adoptată pe timpul executării pedepsei. Nu este obligatoriu ca deţinuţii să treacă prin toate tipurile de regim. Regimurile de executare se diferenţiază prin gradul de limitare a libertăţii de mişcare a deţinuţilor şi activitatea zilnică, în raport de situaţia juridică, starea sănătăţii, vârsta, categoria în care au fost clasificaţi şi comportarea în timpul executării pedepsei.
În art. 47 din Legea privind executarea pedepselor privative de libertate se stipulează că femeile condamnate execută pedeapsa separat de bărbaţii condamnaţi. De asemenea, tinerii condamnaţi execută pedeapsa separat de condamnaţii cu vârsta mai mare de 21 de ani sau în locuri de deţinere speciale. Iar Administraţia Naţională a Penitenciarelor dispune măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor cu dizabilităţi.
O problemă deosebit de importantă în cadrul executării pedepsei privative de libertate este aceea a regimului de deţinere121 sau a gradului de privare de libertate ori a gradului de izolare a condamnaţilor în penitenciar. Potrivit art. 30 din Legea nr. 254/2013, regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de reguli care stau la baza executării pedepselor privative de libertate şi sunt bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevăzute de lege. Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate asigură respectarea şi protejarea vieţii, sănătăţii şi demnităţii persoanelor condamnate, a drepturilor şi libertăţilor acestora, fără să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată.
Urmărind aceste deziderate, în penitenciare, aplicarea dispoziţiilor legale în materie se face respectând anumite reguli, cum ar fi: executarea pedepsei privative de libertate nu trebuie să pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a persoanei condamnate; regulamentul penitenciar trebuie aplicat imparţial, cu justeţe şi onestitate; prevenirea detenţiei arbitrare; realizarea unei atitudini corecte faţă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială; asigurarea apropierii vieţii din penitenciar de viaţa din societatea liberă.
Din cele de mai sus se trage concluzia că regimul de executare a pedepsei privative de libertate în penitenciare nu constă într-o simplă izolare a condamnatului, ci într-un regim cu un conţinut bogat, format din diverse elemente, din acţiuni şi inacţiuni obligatorii, care privesc viaţa şi activitatea condamnatului în penitenciar. Toate aceste elemente sunt reglementate prin lege, respectiv Codul penal, Codul de procedură penală şi Legea nr. 254/2013, la care se adaugă alte acte normative cu forţă juridică mai redusă, cum ar fi regulamente şi ordine.
Tratamentul penitenciar constituie un complex de măsuri educative, psihologice, sociologice, productive, ocupaţionale şi medicale desfăşurate de către deţinuţi. în scopul recuperării şi reintegrării lor sociale.
Noţiunea de tratament penitenciar nu se identifică cu regimul penitenciar şi nici cu tratamentul medical.
Scopul tratamentului penitenciar este bine definit în Ansamblul de reguli minime privind tratamentul deţinuţilor, care la art. 65 arată că „tratamentul indivizilor condamnaţi la o pedeapsă sau măsură privativă de libertate trebuie să aibă scopul, atât cât permite durata condamnării, de a crea în ei voinţa şi aptitudinile care să le dea posibilitatea ca după liberare să trăiască respectând legea şi satisfăcându-şi nevoile. Acest tratament trebuie să fie de natură a le menaja respectul faţă de ei înşişi şi a le dezvolta simţul de răspundere. Ansamblul măsurilor de influenţare psihologică ce sunt aplicate în penitenciar asupra acestor condamnaţi nu trebuie să ignore şi să diminueze măsurile de pază şi supraveghere dincolo de nivelul suficient.
Se impune adaptarea la fiecare condamnat în parte a gradului de pază de maximă securitate, medie sau a regimului închis. Desigur, adaptarea programului de securitate la atâtea categorii de deţinuţi prezintă anumite dificultăţi. Soluţia este oferită de aplicarea unei tehnologii avansate la particularităţile constructive ale penitenciarului. Pe această linie, se impune creşterea calităţii penitenciarelor, fără a împiedica respectarea demnităţii umane. ci. dimpotrivă, trebuie create condiţii decente de desfăşurare a activităţilor în penitenciar şi de convieţuire între condamnaţi. Pe baza regulamentului de executare a pedepselor privative de libertate, administraţia penitenciarului transmite fiecărui condamnat o copie de pe programul zilnic şi afişează în locuri vizibile diferitele tipuri de programe zilnice, mai cu seamă dacă programul suferă modificări sau completări. Aceste programe trebuie să asigure o compatibilizare a mediului carceral cu viaţa modernă.
Programul zilnic este diferenţiat în funcţie de regimul de executare de maximă siguranţă sau închis, de vârsta, de starea de sănătate, de folosirea la activităţi productive ori de altă natură. Persoanele private de libertate care nu prestează muncă sau nu participă la alte activităţi pot desfăşura în comun activităţi de plimbare, educaţie şi intervenţie psihosocială, sportive şi religioase. Toate aceste acţiuni trebuie desfăşurate sub o supraveghere strictă permanentă şi, dacă este cazul, însoţită de alte măsuri de pază şi supraveghere, cum ar fi percheziţia corporală şi a bunurilor, limitarea contactelor personale adaptate fiecărei categorii de condamnaţi, cu scopul creării normalităţii cotidiene şi a prevenirii tensionării atmosferei din penitenciar. Un climat de normalitate. de disciplină liber consimţită este realizat doar de un personal profesionist, bine instruit, disciplinat la rândul său. incoruptibil, loial serviciului.
Personalul penitenciar. Exercitarea funcţiei publice din sistemul administraţiei penitenciare se conduce după următoarele principii:
a) supunerea deplină faţă de lege;
b) respectarea drepturilor persoanelor private de libertate. în condiţiile prevăzute de lege;
c) egalitatea şanselor, pe baza meritelor şi capacităţii profesionale;
d) responsabilitate şi imparţialitate;
e) eficacitatea în serviciul intereselor generale ale societăţii;
f) eficienţă în utilizarea resurselor;
g) ierarhia organizatorică şi funcţională.
Personalul din sistemul administraţiei penitenciare trebuie să promoveze următoarele valori etice: integritatea, obiectivitatea, transparenţa, receptivitatea şi responsabilitatea profesională.
Personalul din sistemul administraţiei penitenciare va promova şi va respecta principiile şi valorile etice ale serviciului public în activitatea profesională şi în relaţiile cu cetăţenii, precum şi măsurile legale referitoare la transparenţa decizională, conflictul de interese şi incompatibilităţi.
Securitatea penitenciarului trebuie asigurată în interior, dar şi în exterior. Pe lângă măsurile luate din punct de vedere constructiv referitor la clădirea penitenciarului, se impune a culege şi informaţii despre infractori de la organele cu care colaborează
penitenciarul. Contactul cu condamnaţii se face după ce au fost implementate unele reguli privind regimul strict de supraveghere şi pază, inclusiv cu percheziţia integrală a corpului şi a bunurilor, care se face inopinat, periodic, la ore diferite.
Condamnaţii pot fi vizitaţi fie de avocat, fie de prieteni, rude. Numărul vizitelor se restrânge, iar atunci când se fac. se folosesc separatoare, mai puţin pentru avocat.
