Filiația în dreptul procesual civil
| Comentarii |
|
filiația în dreptul procesual civil, conform art. 408 Noul Cod Civil, filiaţia faţă de mamă, numită maternitate, rezultă din faptul naşterii, iar aceasta se poate stabili şi prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească.
Filiaţia faţă de tatăl din căsătorie se stabileşte prin efectul prezumţiei de paternitate, iar faţă de tatăl din afara căsătoriei, filiaţia se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, şi se numeşte paternitate.
Prin art. 414 Noul Cod Civil se instituie prezumţia de paternitate, conform căreia copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei. Această prezumţie poate fi răsturnată prin tăgăduirea paternităţii, dacă se dovedeşte că este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.
Conform art. 415 Noul Cod Civil, mama poate recunoaşte copilul a cărui naştere nu a fost înregistrată în registrul stării civile, precum şi atunci când acesta a fost înregistrat ca fiind născut din părinţi necunoscuţi, iar copilul născut şi conceput în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său.
Potrivit art. 416 Noul Cod Civil, recunoaşterea poate fi făcută printr-o declaraţie la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, prin înscris autentic sau prin testament, însă recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată oricând şi de către orice persoană interesată, conform art. 420 Noul cod civil Dacă recunoaşterea este contestată de către celălalt părinte, de copilul recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada filiaţiei este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi.
Potrivit art. 418 şi art. 419 Noul Cod Civil, recunoaşterea filiaţiei poate fi lovită de nulitate absolută sau de nulitate relativă.
Nulitatea absolută a recunoaşterii intervine dacă:
- a fost recunoscut un copil a cărui filiaţie, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată (cu toate acestea, dacă filiaţia anterioară a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească, recunoaşterea este valabilă);
- a fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu a lăsat descendenţi fireşti;
- a fost făcută în alte forme decât cele prevăzute de lege.
Nulitatea relativă a recunoaşterii intervine în cazul în care recunoaşterea a fost dată prin vicierea consimţământului prin eroare, doi sau violenţă.
Acţiunile în justiţie privind filiaţia se clasifică, după obiectul şi finalitatea lor, în două categorii:
A. Acţiuni în reclamaţie de stat, prin care se urmăreşte obţinerea altei stări civile decât cea pe care o are persoana în cauză, din care fac parte:
- acţiunea în stabilirea maternităţii;
- acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei.
B .Acţiuni în contestaţie de stat, prin care se urmăreşte înlăturarea unei stări civile, adică a unei filiaţii pretins nereale şi înlocuirea ei cu alta, pretins a fi adevărată, din care fac parte:
- acţiunea în contestarea recunoaşterii de filiaţie;
- acţiunea în contestarea nulităţii absolute a recunoaşterii filiaţiei;
- acţiunea în contestarea maternităţii;
- acţiunea în contestarea paternităţii din căsătorie;
- acţiunea în contestarea paternităţii stabilite prin hotărâre judecătorească;
- acţiunea în tăgada paternităţii.
Acţiunile în justiţie privind filiaţia reprezintă acţiuni de sine stătătoare şi distincte de acţiunile de stare civilă reglementate prin Legea nr. 119/1996, prin care se urmăreşte anularea, modificarea, rectificarea şi completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea.
în cele ce urmează vom prezenta modele de acţiuni privind filiaţia în ordinea reglementării lor în Codul civil (nu în ordinea prezentată mai sus, în cadrul clasificării acestor acţiuni).
