garantarea executării obligaţiilor, expresie ce desemnează în mod generic totalitatea mijloacelor juridice, adică a drepturilor şi acţiunilor recunoscute direct de lege sau născute din acordul de voinţă al părţilor raportului obliga-ţional, prin a căror exercitare se asigură realizarea drepturilor de creanţă. G.e.o. se realizează prin două categorii de mijloace juridice: generale şi speciale. Mijloacele juridice generale sunt recunoscute tuturor creditorilor fără deosebire, în temeiul dreptului de gaj general pe care aceştia îl au asupra patrimoniului debitorului. Mijloacele juridice speciale de garantare a obligaţiilor sunt recunoscute numai în favoarea unor creditori şi sunt diferite faţă de acelea pe care le poate utiliza orice creditor în limitele exercitării dreptului de gaj general. Indiferent că sunt generale sau speciale, prin mijloacele de garantare a executării se urmăreşte şi se asigură realizarea finalităţii oricărei obligaţii. Creditorii care beneficiază doar de mijloace generale de garantare a realizării drepturilor lor de creanţă sunt numiţi creditori obişnuiţi sau chirografari. Creditorilor cărora le sunt recunoscute ori constituite mijloace juridice speciale, în acelaşi scop, peste limitele dreptului de gaj general, spre a le crea o situaţie mai favorabilă faţă de creditorii obişnuiţi, se numesc creditori cu garanţii sau garantaţi [v. şi garanţii generale ale executării obligaţiilor; garanţii speciale ale executării obligaţiilor].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Garantarea executării obligaţiilor
