Garanţii generale ale executării obligaţiilor
| Comentarii |
|
garanţii generale ale executării obligaţiilor, expresie prin care se desemnează, în mod generic, mijloacele juridice recunoscute tuturor creditorilor, în scopul realizării drepturilor lor de creanţă şi care se fundamentează pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Aceste mijloace juridice se scindează în două grupe distincte, şi anume: mijloace juridice preventive şi de conservare şi mijloace juridice reparatorii. Fac parte din prima grupă: dreptul creditorului de a cere, la moartea debitorului, separaţia de patrimoniu; dreptul creditorului de a interveni într-un proces de indiviziune sau de sistare a coproprietăţii în care debitorul participă în calitate de parte; dreptul de a cere punerea sechestrului asigurător asupra bunurilor debitorului; acţiunea oblică etc. Fac parte din grupa a doua: acţiunea pauliană sau revocatorie, acţiunea în simulaţie etc.
garanţii generale ale executării obligaţiilor, Noţiune şi clasificare. Garanţiile generale ale executării obligaţiei. Garanţiile speciale ale executării obligaţiilor. Clasificare.
Noţiune şi clasificare.
Prin garanţii ale executării obligaţiilor se înţelege „totalitatea mijloacelor juridice, adică a drepturilor şi acţiunilor recunoscute direct de lege sau născute prin acordul de voinţă al părţilor raportului obligaţional, prin a căror exercitare se asigură realizarea drepturilor de creanţă”.
Astfel concepută, noţiunea de garanţie include în sfera sa atât mijloacele juridice generale de garantare a executării obligaţiilor, care sunt recunoscute tuturor creditorilor, în temeiul dreptului de gaj general, consacrat de art. 2324 C. civ. (denumite garanţii generale ale obligaţiilor), cât şi pe cele speciale, care revin numai anumitor creditori, peste limitele dreptului de gaj general (denumite garanţii speciale ale obligaţiilor) .
Creditorii care beneficiază pentru realizarea creanţei lor numai de mijloace juridice generale se numesc creditori obişnuiţi sau chirografari. Cei cărora le sunt recunoscute sau constituite mijloace juridice speciale poartă denumirea de creditori garantaţi sau cu garanţii.
Trebuie precizat că în doctrină cele două tipuri de mijloace juridice de garantare a obligaţiilor au fost analizate şi separat, considerându-se că ele reprezintă materii diferite. Mai exact, mijloacele generale au fost analizate în contextul drepturilor creditorului asupra patrimoniului debitorului, apreciindu-se că ele nu fac parte din categoria garanţiilor. Mijloacele speciale de garanţie sunt considerate garanţii propriu-zise şi abordate în cadrul problematicii dedicate garantării obligaţiilor.
Aşa cum s-a arătat, chiar dacă în sens strict categoria garanţiilor cuprinde numai mijloacele speciale care asigură executarea obligaţiilor, o abordare cuprinzătoare a noţiunii de garanţie implică includerea în sfera ei şi a mijloacelor generale ce asigură realizarea drepturilor de creanţă. Numai în acest fel se poate contura o imagine de ansamblu asupra instituţiei garanţiilor, putând fi sesizate particularităţile celor două tipuri de mijloace, cele generale şi cele speciale, ce asigură executarea obligaţiilor.
Garanţiile generale ale executării obligaţiei.
Mijloacele juridice generale de garantare a executării obligaţiilor se întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorilor. Cel mai important mijloc de asigurare a realizării obligaţiilor, pus la dispoziţie de gajul general, este posibilitatea recunoscută oricărui creditor de a urmări bunurile debitorului pentru realizarea propriei creanţe. Pe lângă această prerogativă, dispoziţiile legale recunosc, pe temeiului gajului general, şi alte mijloace menite să contribuie la protecţia creditorilor, prin asigurarea în patrimoniul debitorului a valorilor necesare realizării creanţelor lor. Menţionăm, cu titlu exemplificativ: dreptul creditorilor de a obţine indisponibilizarea unor bunuri ale debitorului, dreptul de a interveni în procesele în care el figurează ca parte, acţiunea oblică etc.
Garanţiile speciale ale executării obligaţiilor. Clasificare.
Garanţiile speciale sunt acele mijloace juridice care conferă creditorului, în vederea realizării creanţei sale, anumite drepturi şi prerogative suplimentare faţă de cele conferite de dreptul de gaj general. Aceste garanţii speciale sunt enumerate de art. 149 din Legea nr. 71/2011 . Este vorba de: garanţiile personale, garanţiile reale şi privilegiile.
a) Garanţiile personale constau în angajamentul pe care o altă persoană (garantul) decât debitorul şi-l asumă faţă de creditor, în scopul asigurării realizării creanţei acestuia şi care poate avea un caracter accesoriu, atunci când garantul se obligă să achite chiar obligaţia asumată de către debitor, dacă acesta nu o aduce la îndeplinire (este cazul fideiusiunii) sau un caracter autonom, dacă el îşi asumă o obligaţie nouă, independentă de cea angajată de către debitor (este cazul garanţiilor autonome).
b) Garanţiile reale sunt drepturi reale asupra bunurilor mobile sau imobile afectate garantării unei obligaţii, conferind titularului lor un drept de urmărire şi un drept de preferinţă. Ele se pot constitui fără deposedarea constituitomlui (ipoteca) sau cu deposedarea lui (gajul). Deşi legiuitorul îl include în categoria garanţiilor reale, dreptul de retenţie este, aşa cum se va vedea, o garanţie reală imperfectă.
c) Privilegiile reprezintă cauze de preferinţă acordate de lege unor creditori în considerarea calităţii creanţelor lor. Privilegiul conferă creditorului privilegiat numai dreptul de a fi plătit cu prioritate din preţul obţinut în urma vânzării bunului grevat, fără să asigure titularului un drept de urmărire a bunului.
