Garanţii personale
| Comentarii |
|
garanţii personale, varietate a garanţiilor speciale ale executării obligaţiilor, constând în angajamentul pe care o altă persoană decât debitorul şi-l asumă faţă de creditor, de a executa ea însăşi obligaţia asumată de debitorul principal, dacă acesta nu o va executa, în anumite situaţii, obligaţia de a garanta datoria altuia poate fi dispusă chiar de lege, fără a fi nevoie de consimţământul garantului. Aşa este, bunăoară, ipoteza răspunderii comitentului pentru fapta ilicită săvârşită de prepusul său. Cea mai importantă garanţie personală propriu-zisă este fideiusiunea sau cauţiunea. Au funcţii de garanţii personale, alături de fideiusiune, solidaritatea şi indivizibilitatea.
Fiecare dintre acestea conferă creditorului un drept de gaj general asupra patrimoniilor a doi sau mai mulţi debitori [v. şi garanţii speciale ale executării obligaţiilor; garanţii reale].
GARANŢII PERSONALE, mijloace juridice de garantare a obligaţiilor prin care una sau mai multe persoane se angajează printr-un contract accesoriu încheiat cu creditorul, să plătească acestuia datoria debitorului în cazul în care acesta nu o va plăti el însuşi, (de ex.: fidejusiunea, solidaritatea, indivizibilitatea etc.).
