hotărâre cu obligare pură şi simplă, hotărâre judecătorească prin care se stabileşte în sarcina celui care pierde procesul o obligaţie precis determinată (constând în: plata unei sume de bani, predarea unui lucru, recunoaşterea unui drept etc.) pe care trebuie să o îndeplinească faţă de acela care câştigă procesul. O asemenea hotărâre nu lasă posibilitatea unei opţiuni pe seama debitorului între două prestaţii, ci îi impune acestuia o prestaţie unică, determinându-i natura şi întinderea, pe care el trebuie să o îndeplinească întocmai [v. şi hotărâre judecătorească]
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Hotărâre cu obligare pură şi simplă
