hotărâre de expedient, act procedural prin care se pune capăt judecăţii în temeiul tranzacţiei intervenite între părţi. Legea conferă părţilor posibilitatea de a se înfăţişa oricând în cursul procesului, chiar dacă nu au fost citate, pentru a solicita instanţei să ia act de învoiala lor; tranzacţia părţilor urmează să alcătuiască chiar dispozitivul h.e.; ea nu are caracterul unei hotărâri de fond; prin ea nu se soluţionează practic un litigiu, ci se ia act doar de învoiala părţilor. De aceea, h.e. nu poate fi atacată de părţi cu apel; de altfel, ele nici nu ar putea justifica un interes pentru promovarea apelului, de vreme ce hotărârea pronunţată este rezultatul acordului lor de voinţă. Părţile au însă posibilitatea de a exercita calea extraordinară de atac a recursului sau o acţiune în anularea tranzacţiei. înainte de pronunţarea h.e. instanţa are obligaţia de a exercita un control asupra conformităţii tranzacţiei înfăţişate de părţi cu prevederile legii; dacă se constată că, prin învoiala lor, părţile urmăresc un scop contrar legii, instanţa este obligată să înlăture actul de dispoziţie şi să continue judecarea cauzei în fond; în ipoteza în care printre părţi figurează şi minori, tranzacţia poate fi confirmată de instanţă doar dacă a fost încuviinţată de autoritatea tutelară. H.e. poate fi atacată prin intermediul recursului şi de către procuror; întrucât el nu este parte în contractul judiciar, procurorul nu are şi posibilitatea de a promova o acţiune în anularea tranzacţiei. Recursul sau acţiunea în anulare urmează să fie folosite, după caz, în funcţie de motivele invocate pentru desfiinţarea h.e.; astfel, acţiunea în anulare va fi folosită în cazul nerespectării unor condiţii de validitate ale tranzacţiei (lipsa capacităţii, viciu de consimţământ etc.); recursul urmează să fie promovat în cazul unor neregularităţi de ordin procedural (necompetenţa absolută, greşita alcătuire a instanţei etc.). H.e. se poate pronunţa şi în litigiile privitoare la expropriere, dacă părţile se învoiesc, în instanţă, asupra exproprierii şi asupra despăgubirii; hotărârea pronunţată este definitivă; dacă părţile se învoiesc numai asupra exproprierii, instanţa va lua act de învoiala lor şi va stabili despăgubirea [sin. hotărâre care consfinţeşte învoiala părţilor; v. şi tranzacţie judiciară].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Hotărâre de expedient
