Importanța studierii dreptului și rolul științelor juridice
| Comentarii |
|
importanța studierii dreptului, dreptul este o creație a societății, aflată în slujba societății, prin care se asigură reguli de conduită, statuând drepturi și obligații pentru subiecții de drept.
Dreptul apără și promovează valorile sociale în orice stat de drept, ca o garanție a respectării drepturilor individului.
Dreptul modern are un profund caracter normativ, el trebuie să fie dinamic și apt să răspundă la nevoia socială cu promptitudine. În același sens, în doctrină se reține în mod just că „legea nu există și nu se dezvoltă în mod abstract, ci se află într-o legătură indisolubilă cu societatea care o influențează în funcție de propriile cerințe”.
Omul este o ființă socială (zoon politikon), iar dreptul este făurit în strânsă legătură cu această caracteristică umană. După cum subliniază prof. I. Humă „cunoașterea normelor de drept și, pe un plan mai cuprinzător, a fenomenului juridic, este și trebuie să fie mai mult decât reflectarea ca atare a fenomenalității juridice în conștiința insului, aproprierea pur gnoseologică; poți astfel cunoaște dreptul și totuși să înfăptuiești non dreptul! Din perspectiva comportamentului uman dezirabil, cunoașterea autentică a dreptului este aceea care se continuă organic în acțiunea pozitivă de realizare a normativității juridice”.
Marele cărturar român de talie europeană Dimitrie Cantemir spunea „legile sunt matca și mama noastră”. Prin acest adagiu se ilustrează foarte bine ideea că fiecare cetățean trebuie să studieze dreptul, trebuie să aibă noțiuni de bază cu privire la fenomenul juridic, pentru că numai așa individul poate să fie un bun element social, care înțelege și respectă valorile umane recunoscute și apărate de societate.
Rolul științelor juridice în sistemul științelor sociale
Prin știință se înțelege ansamblul sistematic de cunoștințe veridice despre realitatea obiectivă și subiectivă; un ansamblu de cunoștințe dintre-un anumit domeniu al cunoașterii. Potrivit prof. N. Popa, știința este un sistem de cunoștințe despre natură, societate și gândire, cunoștințe obținute prin metode corespunzătoare și exprimate în concepte, categorii, principii și noțiuni. Știința este un fenomen social care a avut și are o contribuție deosebită în dezvoltarea umanității sub toate aspectele. Știința înseamnă progres, civilizație, îmbogățirea valorilor spirituale și nu numai. Spre deosebire de cunoașterea comună, știința stabilește, prin abstractizare și generalizare, legile proprii fenomenelor, legi a căror descifrare permite fundamentarea acțiunii practice.
Literatura de specialitate recentă clasifică științele în: științe ale naturii, științe despre societate, științe despre gândire. Toate reprezintă adevărate subsisteme ce pot fi privite ca sistem față de propriile elemente componente. Practic, este vorba de o legătură parte-întreg.
După cum am arătat deja, sistemul științelor înglobează și sistemul științelor sociale, care conțin ca subsisteme:
a. Științele umane, de exemplu economia, sociologia, psihologia etc.
b. Științele istorice, având ca obiect reconstituirea și interpretarea trecutului.
c. Științele juridice, care vizează aspectele umane de tip normativ.
Științele juridice studiază realitatea juridică, una din subcomponentele realității sociale. Rolul normativ al științelor juridice este foarte important pe plan social întrucât, prin intermediul acestuia, se ordonează și se ghidează comportamentul uman.
Fiind determinat de scopuri care se impun acțiunii, dreptul -ca fenomen normativ - reprezintă o alternativă de disciplinare, de coordonare a relațiilor sociale, în vederea promovării unor valori larg receptate de societate, cum ar fi: proprietatea, siguranța juridică și securitatea libertăților individuale, societatea civilă etc.
Dreptul nu este o disciplină impusă oamenilor din neant, ci este o știință creată de oameni, pentru oameni și care apare ca o adevărată necesitate socială, prin care indivizii, de bunăvoie, acceptă regulile, modelele și valorile stabilite de științele juridice. Dreptul cu regulile sale, cu instituțiile aferente, veghează la ordinea și disciplina socială și reprezintă garanția supremă prin care sunt protejate drepturile și libertățile cetățenești.
Pe fondul globalizării, lumea asistă la interdependența și intercondiționarea umană, iar rolul științei dreptului sporește, pentru că apar din ce în ce mai multe aspecte și elemente sociale ce trebuie să fie acoperite juridicește. În contextul în care specia umană se dezvoltă social, economic, politic într-un ritm nemaiîntâlnit, revine dreptului modern sarcina de a da dovada unui mai mare dinamism și a unei forțe de adaptare, astfel încât să se asigure ordinea juridică și, implicit, cea socială.
Cele două funcții principale ale dreptului sunt:
> funcția practică, prin care sunt stabilite faptele și situațiile de cercetat;
> funcția teoretică, prin intermediul căreia sunt elaborate teoriile, principiile, conceptele ce se cercetează.
