Dimensiunea socială a dreptului
| Comentarii |
|
dimensiunea socială a dreptului, dreptul este un produs social, iar fenomenul juridic face parte din activitatea noastră zilnică a oricărui domeniu. Fără drept, cu normele și instituțiile sale, statul modern nu se poate ridica la dezideratul de „stat de drept", în care drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt protejate.
Dreptul nu poate fi disociat de viața socială a omului. Realitatea juridică este o componentă a realității sociale și se intersectează cu realitatea economică, politică etc.
Componentele realității sociale sunt:
a. Conștiința juridică, componentă a realității juridice, reflectă împrejurarea potrivit căreia fenomenul juridic în ansamblul său este un produs rezultat dintr-un proces de evaluare și valorizare, fie de către legiuitor, fie de către populație, când vorbim de cutume sau uzanțe. Cu alte cuvinte, „produsul juridic finit”, de pildă, o lege, parcurge o etapă primară prin care factorii de decizie (în exemplu nostru este vorba despre parlament) analizează propunerea legislativă, justificarea și nota de fundamentare. Mai apoi au loc dezbateri prin care propunerea legislativă este îmbunătățită și corelată cu alte norme de drept incident, așa încât după votul final legea să corespundă nevoii sociale și să nu contravină altor norme de drept. După cum se arată în doctrina juridică, conștiința juridică apare ca o premisă a dreptului (ca fenomen normativ), funcția sa normativă fiind mijlocită de ipostazele conștiinței, prin care omul devine propriu-zis subiect: cea cognitivă, cea acțională și cea cultural-axiologică.
Elementele conștiinței juridice sunt:
• elementul obiectiv, reprezentat de ansamblul de opinii cu privire la fenomenul juridic, în general, și la fiecare componentă a sa, în particular, și
• elementul psihologic, reprezentat de un ansamblu de opinii ale colectivității, din care rezultă necesitatea apariției unei norme sau instituții de drept.
b. Dreptul, cu elementele sale normative și instituționale. Dreptul pendulează „între ceea ce este și ceea ce trebuie să fie”. El se comportă ca un „burete socio-juridic” care „absoarbe” nevoile sociale, iar atunci se „decontractă”, livrează „produsul finit”, constând în norma juridică sau instituția solicitată de comunitate.
c. Relațiile juridice, ultima componentă a realității sociale, probează aplicarea dreptului la raporturi juridice și situații juridice. Ordinea de drept este asigurată prin valorificarea drepturilor și intereselor juridice, cu respectarea normei juridice în vigoare.
