Impozitul şi taxa pe clădiri
| Comentarii |
|
impozitul şi taxa pe clădiri, Impozitul pe clădiri este datorat anual, de către proprietarii clădirilor situate în România. Cadru legal: art. 249-255 Cod fiscal.
Taxa pe clădiri este datorată de persoanele juridice pentru clădirile concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă de către proprietar, statul ori unitatea administrativ-teritorială.
Sunt scutite de la aceste impuneri clădirile proprietate publică ori privată, monumentele istorice, lăcaşurile de cult, clădirile utilizate în sistemul de învăţământ ori sanitar etc., pe perioada cât proprietarul menţine afectaţi-unea de interes public.
Cota de impunere diferă în funcţie de titularul dreptului de proprietate.
în cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii. Valoarea impozabilă este stabilită prin lege, în funcţie de dotările clădirii (electricitate, apă, canal) şi de materialele din care este construită. Acest indice se ajustează în funcţie de rangul localităţii, de vechimea clădirii, de numărul de apartamente din clădire. Cota de impunere se majorează cu 65%, 150%, respectiv 300% pentru clădirile, care nu servesc ca şi domiciliu.
în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50%. în cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.
Stabilirea impozitului. Proprietarul, la data dobândirii clădirii, prin contract ori prin construire, şi locatarul pentru taxa pe clădiri, vor depune o declaraţie în acest sens. De asemenea, se va depune declaraţie pentru scoaterea
din evidentă fiscală în cazul demolării construcţiei. Contribuabilii sunt obligaţi să depună declaraţiile fiscale pentru stabilirea impozitului pe clădiri la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază se află clădirile, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora. Obligaţia de a depune declaraţie fiscală revine deopotrivă şi contribuabililor care înstrăinează clădiri. Impunerea se stabileşte anual, prin decizie de impunere emisă de unitatea administrativ-teritorială creditor, în baza informaţiilor din declaraţia fiscală. în cazul constituirii ori transmiterii proprietăţii, pentru anul în curs, impunerea se va determina proporţional, cu durata cât a subzistat dreptul de proprietate. în cazul unei coproprietăţi, impozitul se va datora proporţional cu întinderea dreptului de proprietate ori în cote egale, dacă nu se pot determina cotele.
Plata impozitului. Impozitul/taxa pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv. Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Impozitul şi taxa pe clădiri
