Rambursare de TVA
| Comentarii |
|
rambursare de TVA, definiție: conform art. 1473 Cod fiscal, înseamnă restituirea sumei negative de taxă de la bugetul de stat. Acest mecanism permite menţinerea caracterului neutru al taxei asupra patrimoniului persoanei impozabile. Procedura este reglementată de O.M.E.F. nr. 1857/2007'. Rambursarea se face după o procedură diferită în funcţie de gradul de risc fiscal al contribuabilului, cu inspecţie fiscală ulterioară ori anterioară rambursării. Condiţiile de rambursare instituite de un stat membru (...) trebuie să permită persoanei impozabile să recupereze în condiţii adecvate totalitatea creanţei care rezultă din acest excedent de taxă, care înseamnă că rambursarea trebuie să fie efectuată într-un termen rezonabil şi prin plata în lichidităţi sau echivalent; metoda de rambursare adoptată nu trebuie să implice niciun risc financiar pentru persoana impozabilă. Rambursarea se face cu aplicarea de dobânzi pentru sumele în cauză, de la data expirării termenului de soluţionare a cererii de rambursare.
Organele fiscale soluţionând decontul negativ de TVA emit o decizie de rambursare. Organele fiscale pot decide că pentru un decont de TVA nu se acordă rambursarea; în acest sens, se va emite o decizie fiscală. Această decizie este un act contestabil, conform procedurii comune.
În acest sens, a se vedea: C.A. Ploieşti, s. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 359/2008: Reclamanta (...) F. SRL, în calitate de proprietară a bunurilor importate în luna mai 2005, a solicitat din nou rambursarea sumei reprezentând TVA achitată în vamă, induzând-o în decontul de TVA aferent lunii septembrie 2006, fapt ce a generat o sumă negativă a TVA pe care a solicitat-o la rambursare, deşi, prin decizia nr. 1745/17.03.2006, suma solicitată la rambursare fusese respinsă, iar decizia respectivă nu a fost contestată. Suma astfel respinsă nu mai putea fi solicitată la rambursare, decât în situaţia de excepţie prevăzută de lege, situaţie în care reclamanta nu se încadra.
Curtea Europeană a cenzurat legislaţia naţională care majora termenul de rambursare pentru anumite categorii de contribuabili (şi aplicarea termenului normal condiţionat de plata unei garanţii) pe o prezumţie de fraudă, fără ca persoana impozabilă să poată dovedi lipsa fraudei'1'. Referitor la depunerea unor garanţii, aceasta este contrară dreptului comunitar, dacă respectiva garanţie nu este proporţională nici cu valoarea soldului sumei negative a taxei, care urmează să fie rambursată, nici cu dimensiunea economică a persoanei impozabili.
Titularul dreptului de rambursare este furnizorul, iar în cazul unei taxări greşite beneficiarul operaţiunii are doar o acţiune civilă împotriva furnizorului.
Rambursarea poate fi solicitată doar pentru operaţiunile impozabile, nu şi de către persoanele impozabile scutite de plata TVA'.
Rambursarea poate fi solicitată în statul de rezidenţă ori în statul membru în care persoana impozabilă îşi desfăşoară o parte din activitate'. Statele membre nu pot restrânge retroactiv perioada în care se poate solicita rambursarea'.
Dreptul de rambursare poate fi supus unui termen de prescripţie', în dreptul român, termenul de 5 ani, prevăzut de art. 131 C. proc. fisc. Dreptul de rambursare se poate exercita în decontul de TVA pentru perioada fiscală din care acesta rezultă ori, conform art. 1471 C. fisc., în situaţia în care nu
sunt îndeplinite condiţiile şi formalităţile de exercitare a dreptului de deducere în perioada fiscală de declarare sau în cazul în care nu s-au primit documentele de justificare a taxei, persoana impozabilă îşi poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite aceste condiţii şi formalităţi sau printr-un decont ulterior, dar nu pentru mai mult de 5 ani consecutivi, începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care a luat naştere dreptul de deducere.
Referitor la locul plăţii, TVA este datorat în statul membru menţionat în factură.
