Impozitul pe venitul din chirii
| Comentarii |
|
împozitul pe venitul din chirii, Cadru legal: art. 61-64 Cod fiscal. În categoria veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor sunt incluse venituri din contractele cu titlu oneros de cedare a folosinţei bunurilor mobile şi imobile (locaţiune, închiriere, arendă) încheiate de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal. Sunt incluse numai veniturile realizate de un proprietar, uzufructuar, detentor persoană fizică ori asociere de persoane fizice. Sunt incluse veniturile de tip turistic, din închirierea camerelor din locuinţa personală. Fac excepţie contribuabilii care au în derulare un număr mai mare de 5 contracte (pentru turism 5 camere), pentru care se aplică dispoziţiile privind impozitul pe venitul din activităţi independente. Observăm că dispoziţia face trimitere la numărul de contracte, şi nu la numărul de bunuri închiriate.
Venitul are ca şi temei un contract încheiat în formă scrisă, care este supus înregistrării la organul fiscal.
Cota de impunere este 16%.
Baza impozabilă se determină: (1) în sistem forfetar ori (2) în sistem real.
Venitul brut este valoarea chiriei ori arendei din contract, stabilite în bani ori în natură, calculată pe o perioadă de un an, la care se adaugă cheltuielile în sarcina locatorului, care au fost executate de locatar.
În acest sens, a se vedea: C.A. Cluj, s. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 121/2010: Cu alte cuvinte, stabilirea impozitului pe venitul din cedarea folosinţei bunurilor, prin decizii de către organul fiscal, se face ţinând seama de contractul de închiriere şi declaraţia contribuabilului.
Regula este sistemul forfetar. Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se stabileşte prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.
Opţiunea. Conform art. 62 alin. (3) C. fisc., contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Opţiunea aduce contribuabilului un avantaj, doar dacă cheltuielile deductibile: cheltuieli de întreţinere şi reparaţii, cheltuieli de îmbunătăţire a bunului, costurile comune
de întretinere, într-un an fiscal sunt mai mari de 25% din valoarea chiriei ori arendei. în cazul unor reparaţii majore, este posibil chiar ca bunul să genereze pierdere fiscală, ce poate fi compensată cu venituri viitoare generate de cedarea folosinţei, chiar şi a altor bunuri.
Excepţia. În cazul arendei, se aplică, ca şi regulă, reţinerea la sursă. Părţile contractului de arendă pot conveni să aplice sistemul real de impunere.
O a doua excepţie este reglementată în cazul veniturilor din închirierea în scop turistic, a unui număr de camere mai mic de 5, pentru care impunerea se face pe bază de norme de venit. Impozitul anual datorat se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra normei anuale de venit, impozitul fiind final. Plata impozitului se efectuează în cursul anului către bugetul de stat, în contul impozitului anual datorat, în două rate egale, astfel: 50% din impozit până la data de 25 iulie inclusiv şi 50% din impozit până la data 25 noiembrie inclusiv. Contribuabilii au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net anual în sistem real pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
Plata impozitului. Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor pe parcursul unui an, cu excepţia veniturilor din arendare, datorează plăţi anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat, potrivit prevederilor art. 82 C. fisc. Contribuabilii care aplică sistemul forfetar fac plăţi anticipate, care reprezintă impozit final.
Impozitul va fi datorat proporţional cu durata executării contractului. Contribuabilul va notifica organului fiscal rezilierea contractului şi va proceda la regularizarea impozitului.
în acest sens, a se vedea: C.A. Craiova, s. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 310/2010: Faptul că acest contract de închiriere a fost reziliat la un interval scurt de timp de la încheierea acestuia, nu exonerează contribuabilul de plata impozitului aferent chiriei pentru perioada de valabilitate a contractului, în lege nefiind stipulate excepţii de la regula plăţii, în caz de neplată a chiriei.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Impozitul pe venitul din chirii
